„La 50 km de Timisoara și la numai 7,5 km de Deta, într-un parc cu specii valoroase de copaci, castelul Banloc așteaptă, precum Frumoasa din Pădurea Adormită să se trezească la viață. Castelul a avut parte de o existență dramatică, trecând de la un proprietar la altul, prin momente de glorie, dar și de abandon, până la cutremurul din iulie 1991.”
Conacul de la Banloc este cel mai cunoscut dintre toate conacele din judetul Timi. Desi unii istorici sustin faptul ca aici ar fi fost sediul Pasei de la Timisoara in timpul ocupatiei turcesti, se presupune ca a fost ridicat prin anul 1759, in stil Renaissance, si renovat in anul 1793 de catre contele Lázár Karátsonyi.
Cladirea si parcul au facut obiectul unor lucrari de amploare care s-au desfasurat pe parcursul secolului 19 si inceputul secolului 20.
Intrarea in conac se facea pe Poarta Andrássy sau Poarta leilor, nume dat dupa cel al Carolinei Andrássy, sotia contelui Karátsonyi Jenõ (Eugen), drum care continua pe o alee de 500de metri , flancata de-o parte si de alta de pini din specia Pinus Nigra, care ating astazi o inaltime de peste 20 de metri.
Acestui drum, locuitorii comunei i-au dat numele de “Drumul Andrasului”. Poarta nu mai exista in zilele noastre, neputand fi admirata decat in fotografiile de epoca.
Pitit printre pini, pavilionul rotund, prevazut cu bancute, oferea adapost impotriva soarelui torid sau a ploii.
Conacul a fost proiectat in forma de U, cu ziduri groase de 1.25m din caramida arsa. Fatada principala, realizata in stil Renaissance, este orientata spre sud, iar curtea de onoare, terasata, este delimitata de cele doua laturi orientate spre nord.
Pe fatada principala, mai exact pe atic, se alfa blazonul din piatra al familiei Karátsonyi, ca unic ornament. Acest simbol era reluat si pe mozaicul din curtea de onoare a conacului. Spre deosebire de fatada principala, fatada de nord avea mai multe elemente decorative: ferestre in stil baroc, motive heraldice, inspirate din mitologia greco-romana, feroneria specifica secolului 18, lampadare din fier forjat inscriptionate cu anul de fabricatie 1793.
Castelul era format din: pivnitele de la subssol, parterul, etajul si podul. Atat parterul, cat si etajul, erau organizate la fel: in centru, o sala pozitionata perpendicular pe fatada, care avea de-o pare si de alta doua alte camere. In aripile est si vest erau amplasate cate 3 odai, legate printr-un coridor in fiecare aripa. In colturile intunecate erau montate scarile, iar in partile nordice au fost construite baile. Frumusetea podului era data de cele doua ferestre de inspiratie baroca. Intrarile la demisol , realizate in rezalid, erau alcatuite dintr-o arhitrava sprijinita pe imitatii de coloane dorice. Usile erau din lemn, cu elemente de feronerie specifice. In zid, exista cate un altorelief diferit pentru fiecare intrare si care indica destinatia fiecarei pivnite in parte.
De exemplu, altorelieful de deasupra intrarii in pivnita cu vin era ilustrata de prezenta unui amoras care daruia un ciorchine de strugure unei tinere reprezentata sezand. Intrarea in pivnita de lemne este reprezentata de zeul Pan care canta la nai.
Dupa o calatorie in Egipt facuta de catre nepotul lui Lázár, Jeno Karatsonyi (1861-1933), acesta a decis ca fatada castelului sa fie incadrata de doua porti principale, o combinatie interesanta de elemente din antichitatea egipteana.
În afara acestora, mai existau alte doua porti: o poartă de acces, în stil neogotic englezesc, amplasată pe latura de nord a parcului,
si a patra poartă decorată cu grifoni (Poarta Andrássy) care facilita accesul în parc pe latura de est.
Tot in acea perioada, el a decis construirea unei cladiri in parcul castelului, denumita “camera egipteana” , decorata cu obiecte de arta specifice culturii egiptene.
Parcul, o veritabila gradina englezeasca, decorat cu multe pavilioane, a fost amplasat in fata conacului. In parc au fost asezate statui in marime naturala, care reprezentau personaje din mitologia greaca, in ipostaze cat mai naturale.
O gradina se afla si în spatele castelului, amplasata pe axul principal al clădirii, cunoscuta sub denumirea de „gradina franceză”. Parcul era format din spații florale deschise, aranjate în figuri geometrice, arbescuri si rondouri impecabil realizate.
In parc se afla si glorieta de grădină, numită de localnici cele„cinci picioare”. Glorieta era un pavilion compus din cinci coloane cu capitel doric, unite între ele de arcade frante. Intre arcade erau amplasate cinci busturi lucrate în piatra alba.
Monumentul era ridicat pe o colină , la care aveai acces urcand 7 sau 8 trepte. In timpul primului razboi mondial, soldatii sarbi au distrus busturile despre care nu se mai stie nimic in prezent.
Impovarat de datorii, ultimul urmas al contelui Karatsonyi, Keglevich Imre, a vandut în anul 1935 printesei Elisabeta de Grecia (sora Regelui Carol al II-lea) cu 22 de milioane de lei ceea ce mai ramasese din domeniu (castelul si parcul), iar aceasta a transformat cladirile in castel regal.
Printesa Elisabeta a fost proprietara castelului, dar si a suprafete mari de pamant formate din orezarie, pescarie, herghelii cu cai, parcuri si gradini.
Printesa a iubit noul domeniu regal si multe dintre elementele de décor ale castelului din Banloc au reprezentat surse de inspiratie in decorarea Palatului Elisabeta din Bucuresti.
Alteta Sa pastrase multe elemente de decor de la familia Karátsonyi: grifonul înaripat, de pe blazonul familiei, piese de mobilier în stil Empire sau specifice epocii de renaștere spaniolă , dupa care s-au realizat cópii ce pot fi admirate in prezent în palatul din Bucuresti. Alteta Sa a locuit la Banloc pana in 1948, cand a fost obligata sa ia calea exilului. Imediat dupa plecarea printesei si alungarea slujitorilor, parcul a fost devastat, statuile sparte, biblioteca arsa, iar multe dintre valorile care ramasesera in conac au fost furate de catre noua putere instalata in tara. Din Conacul de la Banloc nu au mai ramas decat ruinele. Se pare ca doar ruinele mai pot sa stea drepte in aceasta tara. Pana cand?
Bibliografie: Banaterra.ro
Imaginile NU imi apartin si sunt luate de pe net. Ele sunt folosite doar cu scopul de a promova acest obiectiv turistic din Banat. Si de a sensibiliza autoritatile care ar trebui sa protejeze aceste edificii care reprezinta parte din spiritul banatean.
Imaginile NU imi apartin si sunt luate de pe net. Ele sunt folosite doar cu scopul de a promova acest obiectiv turistic din Banat. Si de a sensibiliza autoritatile care ar trebui sa protejeze aceste edificii care reprezinta parte din spiritul banatean.
