La Munchen cu bani mai multi sau mai putini

V-am spus ca m-am indragostit de Germania de cativa ani buni. Nu am vizitat toate land-urile, dar, din tot ce am vazut pana acum, Bavaria mi-a placut foarte mult. Multi spun ca Berlin-ul este cel mai frumos oras al tarii, dar eu nu pot nici sa confirm, nici sa infirm acest lucru, pentru ca nu am ajuns pana acolo. 

In schimb va pot povesti de Munchen, unde am mers de cateva ori in ultimii ani. Capitala regiunii este al treilea oras ca marime din tara dupa Berlin si Hamburg. Orasul pare un burg traditional, unde se spune ca oamenii au cel mai ridicat nivel de trai din intreaga Germanie. Dar cred ca este si cel mai scump! Fondat in sec 12 de catre calugarii benedictini, numele lui se traduce prin “calugari” si deriva din Monch – “calugar’. Localnicii ii spun “toytown” sau “milionendorf”. Munchen-ul a fost capitala regatului Bavariei care a rezistat pana in 1918, mai exact pana la terminarea Primului Razboi Mondial. Cel mai renumit rege al Bavariei a fost Regele Ludwig al II-lea, poreclit “regele lebada” sau “regele nebun” pentru ca a falimentat visteria regatului construind castele de basm in care, in unele dintre ele, a stat foarte putin sau chiar deloc. Cine crede ca viata este ieftina aici, chiar se inseala. Despre castelele lui am scris in alte doua postari, care au fost rezultatul rememorarii amintirilor altor doua vacante minunate in Germania: 
http://ploaiadecuvinte.blogspot.ro/2012/05/castelele-bavareze-un-weekend-de.html si 
http://ploaiadecuvinte.blogspot.ro/2013/07/the-romantic-road.html

Sunt foarte putine lucruri pe care le puteti face gratis aici. Sunt mai multe, insa, pe care le puteti face cu bani putini. Daca sunteti un turist pasionat, nu e nimic mai simplu decat sa va faceti rost de harta turistica, sa va incaltati cu ceva comod si sa plecati la drum! Daca nu sunteti un mare maestru in “cititul” hartii, atunci va recomand sa intrati pe situl celor de la Sandeman http://www.newmunichtours.com/daily-tours.html si sa va inscrieti la turul  turistic gratuit care dureaza 3 ore. Inima orasului vechi , de mai bine de 500 de ani, este Marienplatz.  

Initial I s-a zis Schrannen, dar autoritatile au redenumit-o cu numele Feciorei Maria ca sa protejeze orasul de holera. In centrul pietei se afla columna dedicata tot Sfintei Fecioare care are in varf statuia acesteia , realizata de

Hubert Gerhard, iar baza coloana este flancata de mai multi ingerasi. Cladirea cea mai impozanta din piata este indiscutabil Neues Rathaus, adica Primaria

Noua, care a fost ridicata intre 1867 si 1908, in stil neogotic, de catre Georg Joseph Hauberrisser. Ea este decorata cu foarte multe statui reprezentand fiinte alegorice. Deliciul turistilor il reprezinta spectacolul clopotelor si dansul statuilor din  “Rathaus Glockenspiel”, turnul inalt de 85m.

Spectacolul dateaza din anul 1517, cand a avut loc prima reprezentatie pentru a sarbatori sfarsitul epidemiei de ciuma, iar de atunci se tine de trei ori pe zi: la 11.00 , 12.00 si la 17.00. Rathaus Glockenspiel este format din 32 de figurine in marime naturala care se rotesc pe muzica generata de cele 40 de clopote. Spectacolul dureaza 15 minute si nu trebuie ratat. Langa Primaria Noua se afla o mica fantana, Fischbrunnen sau Fantana Pestilor, proiectata de Konrad Knoll in 1864. Centrul strange laolalta multe obiective turistice importante. In fata Primariei noi se afla Biserica St Pieterskirche. Desi in exterior pare destul de austera, interiorul este decorat intr-un baroc, as spune, luxuriant. 

Daca ati ajuns pana aici, mai faceti cativa pasi si vizitati si biserica cu doua turle care se termina cu doua cupole de arama in varf, Frauenkirche sau Biserica

Maicii Domnului. Ridicata din caramida rosie, aceasta a fost proiectata de Jorg von Halsbach si succedat de catre Lucas Rottaler. Catedrala are dimensiuni mari: 109 m lungime, 40 m latime, iar turnurile au o inaltime de 99m. Cladirea este protejata de catre Primarie, existand o lege care nu permite ca o alta cladire sa ii obstructioneze vederea.  Inauntru se afla mormantul lui Ludwig al IV-lea al Bavariei, inconjurat de statuile a 4 cavaleri asezati in genunchi. In interior se mai afla un punct de atractie maxima, cunoscut ca “urma diavolului”. 

Conform legendei, arhitectul ar fi facut un pact cu dracul ca acesta sa-l ajute sa ridice cel mai inalt lacas, cu conditia ca in biserica sa nu existe nici o fereastra. Cand a terminat-o, arhitectul l-a luat pe diavol de mana, l-a dus in mijlocul bisericii si l-a pus sa se uite in sus! Nu se vedea nici macar o singura fereastra, desi interiorul era tot luminat natural. Simtind ca arhitectul l-a pacalit, dracul s-a infuriat si a batut atat de tare din picior incat si-a lasat urma talpii in piatra podelei. Intrarea in biserica este gratuita, daca vreti si in muzeu – atunci platiti. In nici un caz sa nu o luati ca punct de reper. Turlele ei sunt atat de inalte incat se vad de la mare distanta. Dai roata centrului, ii vezi turnurile langa tine, si cand colo - ia-o de unde nu-i! 

Nu foarte departe de aici se afla Stadtmuseum, in galeriile caruia sunt expuse obiecte din perioada medievala, cu berari-papusari si veseli menestreli. 

Trebuie mntionat faptul ca piata este plina de tarabe cu inghetata sau cu hotdog in stil german. Nu mai vorbesc de terasele aproape neincapatoare pentru numarul mare de turisti. Iar tentatiile sunt fara numar!

Centrul este spectaculos pentru ca sunt atat de multe lucruri de vizitat! In dreapta primariei noi se afla Altes Rathaus, adica Primaria Veche, care dateaza din 1394. Cladirea ridicata in stil gotic tarziu a fost proiectata de catre Jorg von Halsbach. In fata ei se deschide piata Viktualienmarkt. Aceasta a fost construita din ordinul lui Maximilian I in 1807. 

Ea este organizata in mai multe pavilioane, dedicate produselor de carne si produselor din carne, peste, flori, brutarie, legume, branzeturi, miere si berarie.

Hofbrauhaus este cea mai celebra berarie din lume si a fost initial Beraria Regala din Munchen. Ea a fost infiintata in 1589 de catre Ducele Wilhelm al V-lea. Aici s-a produs bere fara hamei, iar mai apoi bere din grau. Din 1610, berea produsa aici a fost oferita spre consum tuturor locuitorilor orasului.

Astazi, localul reprezinta una dintre cele mai renumite obiective turistice ale orasului, nu numai datorita sortimentelor numeroase de bere si mancarii traditionale, ci si datorita frumoaselor chelnerite imbracate in costume bavareze traditionale care tin in fiecare mana cate 5 halbe mari cu bere.  Intrarea este gratuita, dar berea va costa aproape 7 euro/halba. 

In sala mare incap si 900 de oameni, in marea lor majoritate mari amatori de bere. Unii sunt doar curiosi ca mine! Berea este prilej de sarbatoare in Germania unde anual se organizeaza celebrul festival Octoberfest. Istoria acestui festival este interesanta. Se zice ca un ofiter bavarez ar fi sugerat organizarea unei curse de cai cu ocazia festivitatilor planificate pentru casatoria printului Ludovic I al Bavariei cu printesa Therese von Hildburghausen. Regele Maximilian I a fost incantat de sugestie si a organizat cursa de cai pe o pajiste nefolosita, aflata la marginea orasului, iar tanara mireasa ar fi numit festivitatea Oktoberfest. Pajistea este stiuta si azi sub denumirea Theresienwiese, adica Pajistea Theresiei, locul in care se afla cel mai important nod de cale ferata din capitala Bavariei, Hauptbahnhof, adica Gara Centrala. In anii urmatori, serbarile au fost organizate de catre edilii orasului, cu finantari private, permitand consumul de bere in acel perimetru. Ca si in zilele noastre, mesele si bancile lungi ocupau suprafata terenului facand loc bunei dispozitii. Petrecaretii dansau, jucau popice se luau la intreceri. Corturile au fost introduse o data cu inmultirea firmelor producatoare de bere, astfel incat fiecare dintre ele avea cortul ei personalizat. Si atunci, ca si acum, festivalul debuta cu parada carelor producatorilor de bere, impodobite cat mai frumos si trase de cate 4 cai fiecare si avea ca punct de plecare Marienplatz. Obiceiurile s-au pastrat pana astazi, doar motivele difera. Daca inainte defilarea era obligatorie pentru ca producatorii nu aveau cum sa isi care altfel butoaiele cu bere, astazi este clar un exercitiu de marketing care promoveaza in maniera cea mai spectaculoasa festivalul. Oktoberfest marcheaza puncte istorice importante: in 1881 s-a prajit la protap primul bou, in 1885 au aparut meniurile, in 1892 s-a folosit prima data halba - cel mai apreciat suvenir al festivalului de astazi, in 1935 s-a organizat parada costumelor populare care astazi insumeaza peste 9000 de participanti care prezinta costumele populare inclusiv ale altor popoare. In 1950 a fost implementat obiceiul ca primarul sa desfaca primul butoi de bere. Festivalul berii are loc in fiecare an in luna octombrie din anul 1810, dureaza 16 zile si este cel mai mare festival din toata lumea. Se zice ca in fiecare an, in timpul acestor serbari se consuma 7 milioane de litri de bere! Daca nu intelegeti cat de mare este cantitatea consumata, atunci merita spus ca Germania produce anual 30 de milioane de litri de bere! Cum vi se pare acum?

N-ar trebui sa parasim orasul vechi fara sa nu trecem in revista portile vechi care dateaza din Evul Mediu. Dintre cele 4 porti, astazi au ramas in picioare doar trei: 

Sendlinger Tor – cea mai veche poarta care a rezistat secolelor, a fost intrarea dinspre drumul comercial spre Italia, 

Isartor - amplasat nu departe de Marienplatz si 

Karlstor din piata semicirculara Karlplatz. In Evul Mediu, burgul era protejat de un zid de aparare cu 4 turnuri mari si 5 mai mici. Sistemul de fortificatii a fost ridicat incepand cu anul 1285 si finalizat in 1347. In 1791, Karl Theodor, electorul Bavariei, a decis daramarea lui, pentru ca orasul sa se poata dezvolta si in afara lui. 

Centrul este plin de magazine , mai cu seama spre Max Joseph Platz, locul in care sunt amplasate cele mai frumoase cladiri din oras: 

Teatrul National, Opera Bavareza, Posta, Palatul Rezidenz.  

Fosta resedinta a monarhilor bavarezi din 1385 pana in 1918, acesta s-a numit la inceput Neuveste si a fost locuit prima data de Ducele Stephan al III-lea. Toti monarhii care au locuit aici au extins palatul adaugandu-i noi aripi, gradini, fantani, contribuind la frumusetea lui desavarsita. Astazi el este deschis publicului si adaposteste colectii de arta, mobilier, portelanuri, tapiterii, bijuterii. In gradinile sale se afla grota artificiala decorata cu cristale. Daca vreti sa vedeti tot, pretul combinat al muzeelor se ridica la 13 euro/persoana. 

O  alta piata superba este Odeonsplatz, marginita de Feldherrnhalle, Theatinerkirche si Hofgarten. Inainte de daramarea zidurilor de aparare, aceasta zona se afla in afara burgului. Aici se afla Schwabienger Tor care marca iesirea spre Schwabing.  In 1816, Ludwig I a cerut arhitectului Leo von Klenze sa proiecteze o piata  care sa marcheze intrarea triumfala in oras.

Cladirea cea mai frumoasa este Feldherrnhalle, loggia germana construita intre 1841 si 1844, avand ca sursa de inspiratie Loggia dei Lanzi din Florenta. “Sala maresalilor”, spatiul delimitat de 3 arcade ale carei scari sunt flancate de doi lei din piatra, a fost ridicata in onoarea maresalilor bavarezi. 

Langa ea se afla Theatinerkirche, o superba biserica realizata de doi arhitecti italieni – Agostino Barelli si Enrico Zucalli, dupa modelul bisericii San Andrea del Valle din Roma.  

Hofgarten este gradina renascentista amenajata din ordinul Ducelui Maximilian I in 1613, unde a fost amenajat Templul Dianei. Daca vreti sa mergeti in Muzeul de Stiinta si Tehnica, adica in Deutsches Museum, trebuie sa scoateti bani din portofel, dar cred ca ii merita, mai cu seama daca aveti copii.

Acesta se afla pe Insula raului Isar inca din 1925. Aici sunt dezvaluite tainele astrologiei, astronomiei, chimie, marinei, agriculturii, cailor ferate, telecomunicatiilor, aeronauticii - haideti ca m-am pierdut! In toate tainele stiintei si tehnologiei! Cum nu le am cu tehnica, va spun ca merita sa vedeti cu ochii vostri primul autoturism fabricat in 1886, fulgere adevarate infuriate si colorate, trenuri, avioane…un muzeu pentru baieti, ce sa mai lungim vorba! Dar va puteti sacrifica, doamnelor, de dragul baietilor mari si mici, topiti dupa exponate, ateliere si experimente. Intrarea costa 8.50 euro/adult, 17 euro / familie, 3 euro / copil. 

Cel mai mare parc din oras este Englischer Garten sau Gradina Engleza, in care sunt mai multe zone de interes generate de: pagoda chinezeasca, templul grecesc Monopteros, lacul Kleinhesseloher, casa japoneza a ceaiului, berariile si gradinile de vara. Parcul a fost amenajat din ordinul lui Carl Theodor in anul 1700 si se spune ca ar fi cel mai mare parc din lume. Intrarea e gratuita. 

In Rindermarkt se afla Biserica St Petru/ Peterskirche sau Alte Peter, dupa cum ii spun localnicii. Ea a fost ridicata in 1180 si este cea mai veche biserica din oras. In interior sunt adapostite sculpturi care dateaza din sec 15, moastele Sfintei Munditia al carei schelet e poleit cu aur si acoperit cu pietre pretioase. Cam kitchios as zice eu si prea macabru, dupa gustul meu! Intrarea este gratuita, daca urcati in turn, platiti 2.50 euro. 

La periferia orasului in partea de vest se afla Palatul Nymphenburg, fosta resedinta de vara a regilor bavarezi. Palatul a fost ridicat in 1664 de electorul Ferdinand Maria pentru a celebra nasterea fiului sau, Maximilian Emanuel. Palatul a fost proiectat de Agostino Barelli. Si acest palat a fost extins si modernizat de catre toti suveranii care au locuit aici.  Suprafata lui se intinde pe o lungime de 600m. Grajdurile palatului gazduiesc colectia de trasuri si sanii regale, reunite in Marstallmuseum. Tot aici se afla expusa si colectia de portelanuri. Palatul este inconjurat de un superb parc decorat cu statui, cascade, lacuri pe care se odihnesc lebede gratioase. Biletul combinat costa 11.50 euro/persoana.  Dar cum despre el am vorbit deja, nu am sa insist asupra lui. Munchen-ul nu este frumos doar pentru arhitectura sa veche, ci si pentru cea armonizata cu noile tendinte din arhitectura moderna. 
Sunt cladiri superbe care nu trebuiesc ratate: 

Olympia Park, 

Turnul Olimpic inalt de 290 m, 

Allianz Arena – unul dintre cele mai celebre stadioane europene, 

Muzeul BMW Welt si cladirea cu birourile BMW in forma de motor cu 4 cilindri de masina. Si mai trebuie sa va spun ceva: multe muzee pot fi vizitate gratis tot timpul, dar cele mai grozave, precum Glyptothek si Munchner Stadtmuseum se pot vizita gratis doar duminica! 

Sunt convinsa de faptul ca am omis foarte multe informatii pentru ca, intr-un oras superb in care sunt atat de multe obiective turistice care merita vizitate, este imposibil sa nu uiti cateva, chiar daca le-ai vazut. 

Pinakotek

Bavaria este renumita nu numai pentru halbele mari de bere, pentru sortimentele de wursti, pentru pantalonii scurti (Lederhosen) pe care ii poarta barbatii, dar si pentru arhitectura caselor, frumos pictate si decorate, pentru  cei mai renumiti sculptori din lume!

Gradina botanica

Muzeul de antichitati,

Muzeul de etnologie, 

Muzeul de capodopere stiintifice si tehnologice, 

un colt de oras

Universitatea tehnica,

Arcul de triumf, 

Asamkirche, 

Michaelskirche, 

Casa Lenbach, 

Palatul de Justitie, 

Statuia Bavariei. 

Mai tragic este atunci cand nu stii de ele, dar te poti consola cu gandul ca le vezi data viitoare. Prin urmare, e obligatoriu sa te intorci! 

Ludovic al XV-lea intre mit si realitate

In sfarsit am terminat cartea de citit! Dar nu si legaturile cu ea, sute de adnotari, cautari de informatii suplimentare, romane, articole ma obliga sa recitesc capitole intregi, sa o port dupa mine prin toata casa. Pentru ca autoarea nu trateaza cronologic faptele personajelor, si in functie de sferele de influenta, de mainera in care au influentat istoria sau destinele, le aduce in prim plan, le despoaie de cuvinte si stari, le trimite la culcare sau la colt, ca mai apoi, dupa alte secole si domnii, sa isi aminteasca iarasi de ele si sa le mai zgaltaie putin. Lasi cartea asta, cauti alta sa te lamuresti cum stau faptele aranjate frumos in etape istorice mentionate in cronici si in romane. 

Ludovic al 15 a fost o mare figura! Ca ii spuneau “Bien Aime”, ca era atat de iubit sau nu, cine poate sa mai stie? Dar a avut asta la amante, incat eu chiar cred ca atunci a fost inventat postul de secretara! Sa faca ordine intre ele. Poate de-aia i se spunea “Louis Le Grand” ! V-am spus ca a fost casatorit la 15 ani cu Maria Leszczynska, fiica fostului rege al Poloniei, Stanislaw Leszczynski, care avea 21 de ani, si ca au avut impreuna multi copii. Despre regina nu se stie mai nimic, dar despre amante, tine-te gura sloboda! Dar a avut si mai multi bastarzi pentru ca a avut un harem de amante, in mare majoritate tinere si fragede! Se zice ca era atat de plin de el, incat se scalda in sange proaspat de fecioare. Ludovic al XV-lea avea doar 1.62m, de-aceea apare in tablouri incaltat in pantofi cu toc! In afara perucii bogate in bucle rasucite, nu prea stim daca era sau nu un barbat frumos dupa canoanele timpurilor, dar avea alte calitati pentru care era apreciat: in primul rand era rege – avea putere, avere si pozitie sociala! Avea prestanta, cutezanta, farmec, inteligenta. Era prietenos si galant cu femeile, avea memoria unui elefant si un autocontrol de invidiat. 

La fel ca si regina, iubea pietrele pretioase, mai cu seama diamantele si perlele, si-a avut cea mai frumoasa coroana care a existat vreodata, formata din 8 diamante mari, renumite si astazi, impreuna cu alte 15 mai mici.  Nici coroana consoartei nu era mai prejos, avant montate 138 de diamante, 40 de rubine, safire, topaze si smaralde, unite prin salbe sau manunchiuri de perle minunate. Ca un mare iubitor de frumos, el daruia bijuterii pretioase amantelor, cele mai renumite fiind Madame Pompadour si Madame Du Barry – ultima – mare amatoare de giuvaericale.Contesa Du Barry i-a cerut atat de multe bijuterii regelui, incatpana si hotii aflasera de valoarea imensa a bijuteriilor sale si-au pradat-o, lasand-o cu ochii in soare. Paguba a fost inventariata si estimata la 140 diamante mari, 700 diamante mici, 300 de perle, 7 smaralde si alte pietre pretioase. Cea care a dat un sens nou cuvantului amanta a fost fara doar si poate Madam de Pompadour despre care am vorbit deja. Probabil ca a fost singura amanta care a ramas in istorie prin faptele sale bune care au schimbat fata istoriei, dar care a repozitionat aceasta titulatura in ierarhia sociala.  Madame de Pompadour si-a mentinut titlul de amanta oficiala a regelui datorita inteligentei, elegantei cu care intretinea conversatia, a bunului gust si rafinamentului ei. Asta nu inseamna ca nu a avut concurente de care s-a temut. 

Una dintre ele a fost Marie Anne de Mailly, ducesa de Chateauroux. Anne a fost cea mai mica  si cea mai frumoasa dintre cele cinci surori de Nesle, patru dintre ele devenind amantele regelui.  Prima care a devenit amanta regelui Ludovic al XV-lea a fost sora cea mare, Madame de Mailly. Aceasta a facut imprudenta de a ceda insistentelor surorii ei, Pauline – Felicite, care a insistat sa fie prezentata la Curte si care l-a sedus imediat pe suveran, eliminandu-si sora mai mare. Regele si-a maritat noua cucerire cu Marchizul de Vintimille, dandu-i o aparenta decenta si un statut social la Curte, dar si Castelul Choisy-le-Roi ca dar de nunta.  Avea sa moara la nastere, iar lesul ei a fost mutilat de catre multimea numultumita si saracita. Cardinalul Richelieu i-a cautat imediat o amanta inlocuitoare, prezentand-o la un dineu pe nimeni alta decat pe mezina familiei, Marie Anne, vaduva Marchizului de La Tournelle, care deja era angajata intr-o relatie de amor cu tanarul si frumosul Duce d’Agenois, nepotul cardinalului. 

Aceasta era de o frumusete extraordinara, astfel incat multi pariau in secret ca o va detrona pe metresa oficiala. Si cum nu manifesta nici un fel de interes fata de rege, cardinal si-a trmis nepotul pe front si a platit o dama de companie sa il seduca. Atunci cand Marie Anne a descoperit corespondenta dintre cei doi, atentia ei s-a canalizat catre rege, dar l-a obligat sa renunte la serviciile surorii sale mai mari si sa fie declarata metresa oficiala. 

Regele nu numai ca i-a indeplinit cerinta, dar i-a acordat inclusiv titlul de ducesa de Chateauroux, acordandu-i si un venit de 80.000 de livre, un venit demn de pozitia ei de amanta oficiala. Aceasta l-a insotit pe rege in vreme de razboi, fiind insotita de sora ei, Madame de Lauraguais. Cand ducesa a murit subit, Ludovic s-a consolat cu sora ei, pe care a inlocuit-o dupa o scurta perioada cu Madame de Pompadour.  

In 1768, regele isi pierduse deja doi copii si amanta favorita, pe Madame de Pompadour, astfel ca i-a fost prezentata o tanara de 25 de ani, “incantatoare si plina de viata”, Jeanne Becu. 

Aceasta era rodul dragostei dintre o croitoreasa si un calugar extrem de curtat si popular. Bunicul din partea tatalui fusese si el un barbat frumos care, desi era doar un umil servitor, s-a insurat cu o contesa. Nici mama ei nu era usa de biserica deoarece si aceasta fusese amanta unui bogatas. Tatal, natural sau adoptiv, ca nu se stie sigur nici pana azi, ar fi dus copilul uneia dintre amante,   sa o creasca asa cum se cuvine! (oare cum o fi ajuns la o astfel de concluzie? Ai crede ca toti ne tragem din amante – doar nu va imaginati ca domnitorii nostri au fost usa de biserica!!!). Aceasta, de teama ca sa nu ii faca niscaiva concurenta, i-a facut branci direct in strada! La 16 ani, era deja amanta unui coafor celebru pe care l-a schimbat cu-n creator de moda, pana cand a trecut in protectia unui proprietar de cazino – Jean-Baptiste du Barry, pe care lumea mondena il dezmierda cu porecla “Dezmatatul”. Acesta i-a adus clienti unul si unul: maresali si inalte fete bisericesti, demnitari si nobili de la curte. 

Cand regele a cunoscut-o , acesta a ordonat sa ii fie “spalata” reputatia, astfel incat urgent au maritat-o, formal, cu fratele “tutorelui” ei, nimeni altul decat Contele du Barry. Proaspata contesa a fost instalata intr-unul dintre apartamentele de la Versailles, i s-a pus la dispozitie buget de cheltuieli si acces direct la dormitorul regal. Tanara amoreza era mare cheltuitoare, caci, vorba aia: “obrazul subtire cu cheltuiala se tine”! Desi se zice ca nu ar fi fost interesata de politica si putere, Madame du Barry a fost n esenta o mare risipitoare. Dupa moartea regelui, noul rege a trimis-o la manastire unde a stat inchisa timp de 2 ani. Dupa ce a iesit, s-a retras la unul dintre domeniile sale de la tara unde a trait in liniste impreuna cu noul ei amant, Ducele de Brissac. 

Cand a inceput revolutia, desi avea 50 de ani, Jeanne a fost arestata, violata si incarcerata,dar a avut satisfactia sa vada cu ochii ei executia Mariei Antoaneta, cea care o fortase sa se calugareasca imediat ce a urcat pe tron. In 1793, un tribunal revolutionar a condamnat-o la moarte pentru tradare si a fost ghilotinata. Dupa moartea ei, autoritatile aveau sa ajunga la concluzia ca nu-si tradase tara, ci doar ii cheltuise banii. Madame de Pompadour si Madame du Barry au fost cele doua amante regale care, chiar daca nu au depasit renumele regelui care le-a propulsat in atentia istoriei, in mod cert l-a egalat. Cine crede ca e usor sa fii amanta, poate ar trebui sa regandeasca, macar si ipotetic, aceasta situatie! Eu mi-am schimbat parerea. 

Madam Pompadour - regina inimii unui rege rasfatat

Al meu imi zice azi: “Auzi, mai citesti cateva luni la cartea aia? Tu nu poti sa citesti o carte de la cap la coada?” NU, nu pot, raspund in gand furioasa. Rar mi se intampla sa reusesc asemenea performanta pentru ca o carte inceputa nu ma conduce catre un final, ci catre alte carti. Ca in Decameronul lui Boccaccio, povestea care te trage de par intr-o alta poveste. Am lasat iar pret de cateva zile cartea frumos desfacuta pe masa si m-am luat de alta, care si aceea mi-a deschis alte povesti prinse intre coperti cartonate. “Se poate sa fii si tu o femeie normala sau vrei sa fii tu de fiecare data exceptia?” continua al meu sa arunce sageti! Ia sa ridice mana sus aia care fac la fel ca mine! Sa vada ca nu sunt singura! “La ce iti foloseste sa stii in detaliu ce facea Madam asta  acum nu stiu cate secole?” Imi potoleste curiozitatea si mai invat ceva, zic eu in sinea mea! Ma uit cu coada ochiului la el; ne studiem reciproc si ne asezam gata de atac ca pe o tabla de sah. El face o miscare, ma repozitionez si fac si eu una, ne pregatim de atac prin invaluire si dansam un dans periculos, din reprosuri si taceri! El ar vrea sa mergem sa ne plimbam, eu ma agat de coperta cartii si ma incapatanez sa il ignor! 

Citesc despre Madam de Pompadour, amanta regelui Ludovic al XV-lea, iar istoria ei mi se pare absolut fascinanta. Fara sa vreau ma gandesc cate incertitudini au trasat destine, au zavorat inimi, au spulberat familii. Ce viata complicata in care nici mamele nu stiau ai cui erau copiii pe care ii purtau in pantece si pe care ii cresteau incercand sa ghiceasca sau sa tainuiasca paternitatea lor. Jeanne-Antoinette Poisson, fiica valetului Francois Poisson si al unei femei cu narazuri usoare, Madelainei de La Motte, ar fi fost in realitate copilul stapanului, Charles Francois Paul Le Normant de Tourneheim. Suspiciunea exista deoarece mama acesteia a avut resursele financiare ca sa ii dea o educatie aleasa, transformand-o intr-o tanara inteligenta si rafinata. Stia sa cante la clavecin, sa cante vocal si sa danseze, sa recite versuri si sa picteze, sa intretina conversatie de salon. La 9 ani, mama ei a dus-o la o ghicitoare care i-ar fi prezis ca va domni peste inima unui rege. Nu se stie daca aceasta chiar a crezut profetia, dar si-a pus toata ambitia si existenta la bataia ca sa isi vada fiica in randul lumii bune. Din acea zi a strigat-o “Reinette”, adica “mica regina”, si s-a straduit sa o transforme intr-una. Copila de odinioara a devenit o tanara frumoasa, cu fata ovala si gura mica, inteligenta si bine educata. 

Jeanne s-a maritat un un barbat scapatat, devenind Madame d’Etiolles, caruia i-a facut 2 copii. In salonul de pe mosia Etiolles veneau oameni de litere renumiti, printre care si Voltaire, si se facea conversatie de salon, citindu-se poezie si interpretand arii de opereta. Lumea buna pariziana vorbea despre calitatile ei de gazda si despre oaspetii care ii frecventau salonul. 

La Paris, regele deplangea moartea metresei sale oficiale, ducesa de Chateauroux care se pierdea in numarul destul de mare de amante. Desi s-a casatorit la 15 ani cu printesa poloneza Maria Leszczynska in varsta de 21 de ani, Ludovic al XV-lea era un mare fustangiu despre care istoria spune ca ar fi avut peste 90 de copii din flori. Imaginati-va cate iubite! Ce memorie!!! Ce inima incapatoare! Auzise despre tanara burgheza care strangea lumea buna pe canapelele din salonul de la mosie si murea de curiozitate sa o vada. Si n-a pierdut vremea! I-a trimis invitatia pentru  balul mascat organizat la Palatul Versailles in luna februarie 1745 prin care se celebra casatoria Delfinului Ludovic de Franta cu Infanta Maria Teresa a Spaniei. Jeanne a venit la Curte imbracata in straiele zeitei Diana, iar regele, costumat in cerb, a invitat-o prima data la dans. In martie, deja era metresa lui si fusese instalata in apartamentul de la etajul doi al palatului, in care Madame de Montespan locuise timp de 8 ani inaintea ei, amplasat deasupra celui pe care il ocupa regele care obisnuia sa urce destul de des scara secreta ce lega cele doua apartamente. Intre cele doua, Ludovic mai avusese si alte amante, mai putin cunoscute astazi: Madame de Fontanges si Madame de Maintenon. In luna mai, Jeanne si-a anuntat separarea oficiala de fostul barbat. 

Contele Dufort de Cheverny o descria: “Orice barbat in viata a avut o amanta, daca si-a permis. Inalta, dar nu foarte tare; cu o fata frumoasa, rotunda, cu trasaturi regulate; tenul, mainile si bratele minunate; ochii nu prea mari, dar cei mai stralucitori si jucausi pe care i-am vazut vreodata. Totul se invartea in jurul ei, inclusiv gesturile ei. Eclipsa toate femeile de la Curte, desi unele erau foarte frumoase” . Respira tinerete, frumusete si prospetime. Avea pielea alba si catifelata, parul castaniu si ochi de-un caprui inchis. Rochiile simple in culori pastelate erau puse in valoare de bijuterii scumpe. Se zice ca intr-o seara a aparut la un dineu purtand un medalion care valora 22.500 de livre, adica atat cat costa un domeniu.  Frigiditatea ei era trecuta cu vederea pentru ca avea calitati care o faceau indispensabila: gustul desavarsit pentru frumos, educatia, rafinamentul conversatiei, buna dispozitie, surprizele pe care i le pregatea regelui care urca scara ca un copil in asteptarea unei acadele. In plus, subcontracta servicii sexuale prestate de tinerele angajate ale unui bordel pe care le conducea la conacul "Le Parc aux Cerfs" unde erau gata oricand sa se zbenguie in apa plina de baloane de sapun alaturi de rege."All these little uneducated girls would never take him from me" ar fi zis ea cu referire directa la aceste curtezane. Era ca o floare superba care inflorea in atmosfera otravitoare a Versailles-ului macinat de intrigi, barfe si invidii. Desi recunoscuta ca amanta preferata a regelui, Madame d'Estrades a incercat in disperare sa il ademeneasca pe rege in patul nepoatei sale de 19 ani, Charlotte-Rosalie de Choiseul- Romanet , dar madame de Pompadour i-a aranjat in mare graba tinerei un mariaj stralucitor care ii garanta si o pozitie sociala nesperata.  Cu toate astea, matusa ei nu a renuntat la batalie si a incercat din rasputeri sa i-o bage pe gat suveranului, pana cand, in urma unor barfe considerate mai mult decat jignitoare, regele i-a interzis accesul la curte. Cateva luni mai tarziu, suveranul avea sa o innobileze pe Madame de Pompadour cu titlul de ducesa!  In micul ei apartament, Jeanne organiza mesele pentru rege la care invita oaspeti de seama, fara sa tina seama de eticheta si reguli, iar Ludovic se simtea minunat in prezenta femeii care ii asigura intimitatea,  linistea, tandretea, inteligenta si rafinamentul personal, straduindu-se intotdeauna sa ii fie pe plac. Probabil ca a fost cea mai renumita amanta regala. Desi pare greu de crezut, ea l-a iubit si apreciat pe Ludovic, iar acesta i-a acordat titlul de marchiza de Pompadour ca sa poata sa se prezinte la Curte si sa intre in suita reginei ca doamna de onoare. Ea a fost introdusa de catre verisoara regelui, Printesa de Conti. Se zice ca atunci cand s-a prezentat la curte, Abatele d'Uzerches ai fi intrebat dispretuitor cu voce tare in plina adunare: "Care tarfa va indrazni sa prezinte o asemenea femeie Reginei?" Printesa de Conti ar fi sarit ca arsa si-ar fi strigat sa auda fiecare: "Nici o vorba mai mult, abate! Eu o voi face!"

Marchiza de Pompadour a promovat arta, in toata complexitatea ei: pictura, arhitectura, designul interior, sculptura, muzica. Ea a strans in micul sau apartament piese valoroase de mobilier si obiecte de arta, a promovat artistii carora le-a cumparat operele si le-a expus in saloanele personale. Ea a fost aceea care a insistat pe langa ministrul de finante Henri Bertin sa sprijine investitiile in fabrica de portelanuri franceze, astfel incat portelanul autohton sa concureze cu portelanul de Saxonia sau cel adus din China. Datorita ei, mica manufactura din Vincennes s-a mutat la Sevre si a devenit una dintre cele mai renumite din Europa si asa a ramas pana in zilele noastre.   

Pe vremea aceea fabrica se numea “Manufacture royale de porcelaine de Sevre”.  Tot ea l-a incurajat pe Ludovic sa construiasca Piata Ludovic al XV-lea, actuala Piata Concorde, si Scoala Militara, angajandu-l pe unul dintre protejatii ei, Ange-Jacques Gabriel. De asemenea a venit cu idei in proiectele construirii celor doua palate: Elysee si Petit Trianon. S-a ocupat de amenajarea gradinilor din Petit Trianon unde a plantat capsuni pentru prima data in Franta, special pentru regele inimii ei. Totodata a construit sere in care a plantat portocali si lamai, astfel incat regele avea posibilitatea sa manance citrice indiferent de anotimp. A ridicat o ferma in care a crescut animale pentru consumul de lapte.  

Intr-o societate in care accesul femeilor la educatie era extrem de limitat, ea le-a instruit pe sotiile ministrilor Choiseul si Bernis, a aplanat conflictele dintre Biserica si Parlamnet, a incurajat acordarea unor titluri nobiliare, a spirjinit Iluminismul, a militat pentru publicarea Enciclopediei alaturi de Diderot si d’Alembert, a sprijinit pictori de valoare precum Francois Boucher si Carl Van Loo, dar si filozofi, literati, muzicieni, actori. L-a recomandat pe arhitectul Germain Soufflot sa proiecteze Biserica Sfintei Genoveva, cunoscuta astazi ca Pantheonul.  A sponsorizat Institutul de fete din Saint-Cry in care erau educate  fetele din randul nobilimii saracite in urma razboiului. Se dadea de ceasul mortii sa obtina misive care contineau detalii intime despre viata unor importante personaje de la Curte, pe care i le citea regelui spre amuzament in momentele in care acesta era obosit sau suparat. Si-a construit chiar un mic teatru in care erau invitati doar cativa oaspeti de seama, alesi pe spranceana, unde ea insasi interpreta roluri ca sa isi distreze iubitul.Pe scena ei, lunea era program de teatru, miercurea de opera, iar curtea toata tragea sfori ca sa fie invitata. Pe vremea aceea era interzis sa aplauzi in prezenta regelui, dar asta n-a impiedicat-o niciodata sa isi manifeste zgomotos bucuria. Jeanne nu s-a sfiit sa isi impuna propria moda. Deoarece nu suporta rochiile somptuoase, ea si-a comandat altele usoare si gratioase, care sa ii puna trupul in valoare si sa ii asigure libertatea in miscare. Stilul ei personal s-a impus inclusiv in designul interioarelor saloanelor sale, cunoscut si astazi drept stilul Pompadour, gratios, simplu si luminos. A revolutionat inclusiv arta culinara, impunand mancaruri pastrate si astazi in meniurile restaurantelor luxoase: stomac de pescarus cu sos de arpagis, supa-crema de ceapa, porumbite si testoase a l'imprompru si multe altele. Toate astea l-au facut pe Ludovic sa exclame intr-o zi plin de admiratie: “ You are the most charming woman in France!”  Regele mergea deseori de vanatoare si ii placeau povestile sumbre despre boli sau moarte, iar Madame Pompadour poza in buna dispozitie si veselie ocolind subiectele triste. Devotiunea ei mergea pana acolo incat il insotea pe rege inclusiv la vanatoare, calare pe cal sau in trasura, indiferent de vremea de afara.  Intr-o astfel de imprejurare a facut pneumonie si in final a capitulat. Asta nu inseamna ca regele nu a cochetat in toata aceasta perioada cu alte femei. Ar fi si greu de crezut o astfel de afirmatie, de vreme ce se cunoaste numarul impresionant de bastarzi pe care il consemneaza istoria. Madam de Pompadour avea o confidenta, pe Madame de Mirapoix, care i-ar fi zis frumoasei amante regale: " It is your staircase that the king loves; he has grown accustomed to going up and down. But if he found another woman to whom he could takl of hunting and business, it would all be the same to him after three days".  Nici rujul cu care isi colora pometii, nici pudra pusa in exces nu mai acopereau semnele bolii. Intr-o seara a fost nevoita sa trimita veste regelui ca una dintre migrenele care o torturau  a culcat-o la pat si este incapabila sa vina la cina. Regele nu a crezut-o si i-a raspuns ca o asteapta sa coboare. Si a coborat! Madam de Pompadour avea si ea pasiunile ei putine, doar 4 la numar: regele, lectura, ciocolata si sampania. Din 1750, desi cei doi nu au mai avut nici un fel de relatie sexuala, Jeanne a ramas pana la moartea ei confidenta, sfatuitoarea si prietena regelui. S-a straduit sa priveasca detasata relatiile amoroase ale regelui, tratandu-si rivalele cu decenta si simpatie. Acesta a avut multe amante, dar relatiile sale se consumau departe de palat, in micul

conac Parc-aux-Cerfs, in care fusese instalata Marie-Louise O’Murphy de Boisfaily. Aceasta a facut odata imprudenta de a se adresa regelui numind-o pe  Jeanne  "old woman". Regele a fost de-a dreptul socat, iar Madame de Pompadour n-a ezitat nici o secunda sa ii interzica accesul la Curte, desi aceasta purta in pantece bastardul regelui. Din acel moment, regele ii facea vizite rare, costumat in nobil polonez, pana cand identitatea lui a fost data in vileag, iar amanta sloboda la gura trimisa in exil la tara. 

Nu dupa mult timp, regele a cazut iarasi in ispita cu Anne Coupier de Romanss care si aceasta i-a nascut un fiu, dar nici una dintre ele nu a putut sa o detroneze din inima regelui. In 1755, ministrul austriac de externe, contele Anton Wenzel Kaunitz, constient de rolul si influenta ei asupra regelui, i-a solicitat ajutorul in negocierile care au dus la semnarea Tratatului de la Versailes un an mai tarziu. A murit la 43 de ani de tuberculoza, iar regelui i-au trebuit 4 ani pana a uitat-o si a inlocuit-o cu o alta metresa, madame du Barry.

Numele ei a traversat secole datorita celor care s-au inspirat din viata ei si au transformat-o intr-un personaj fascinant:

opereta in 3 acte “madame de Pompadour” care ii apartine lui Rudolph Schanzer si Ernst Welisch, cele doua filme care ii poarta numele, primul ecranizat in 1927 care ii avea ca actori pe Herbert Wilcox, Dorothy Gish si Antonio Moreno , iar celalalt,  in 1931, cu Anny Ahlers, Walter Jankuhn si Kurt Gerron.

Si voi care credeati ca e usor sa fii amanta! Dar nici amantii nu mai sunt ce-au fost odinioara! Ha,ha,ha!!!!

Maria Cantemir si Tarul Petru cel Mare

Daca mi-ar fi spus cineva ca am sa ajung cu rascolitul istoriei pana in perioada lui Dimitrie Cantemir as fi zis ca e nebun! Intamplator, in cartea “Sex with kings” se facea referire inclusiv la amantele Tarului Petru cel Mare si uite-asa m-am trezit intorcand cu fundu-n sus atat netul, cat si biblioteca. Despre Cantemir si sotia lui Casandra mai stiam cate una-alta, dar despre cei sase copii ai lor, zau daca stiam ceva. Cantemir a fost una dintre cele mai importante personalitati ale culturii romanesti, iar activitatea sa ca filozof, lingvist, carturar, muzicolog, etnograf, istoric, geograf, om politic si scriitor il aseaza in galeria personalitatilor enciclopedice romanesti. Daca mai adaugam si faptul ca a fost primul roman ales membru al Academiei din Berlin in anul 1714, cred ca am spus cam tot. Nascut in 1673 in satul Silisteni din comuna Falciu, jud Vaslui, a fost dat zalog turcilor de catre tatal sau, Constantin Cantemir – Domn al Moldovei, cand acesta nu avea mai mult de de 15 ani. El l-a inlocuit pe Ahtion, fratele lui mai mare, care avea sa devina Domnul Moldovei dupa moartea tatalui. Cantemir si-a desavarsit educatia departe de tara si a trait in Constantinopole timp de 17 ani. In timpul razboiului turco-austriac, Dimitrie a ajuns inclusiv la Timisoara, convingandu-se astfel ca si in Banat romanii vorbeau aceeasi limba ca si fratii lor din celelalte regiuni. S-a casatorit cu fiica lui Serban Cantacuzino, Casandra, cu care a avut 6 copii: Maria – cea despre care se spune ca a fost amanta Tarului Petru cel Mare, Smaranda care a murit de tanara, Matei – cel pus pe capatuiala, Constantin, Serban – fustangii si chflii – toti trei ajunsi ofiteri in Garda Imperiala Rusa si Ahtion – care avea sa se afirme ca poet, scriitor si diplomat rus la ambasadele din Londra si Paris. 

Dintre toti cei 6, doar Maria s-a nascut la Iasi, restul au fost nascuti in Constantinopol. Dupa moartea Casandrei, Cantemir s-a insurat cu Anastasia Ivanovna Trubetkoi cu care a mai avut inca o fiica, Smaragda Ecaterina. Turcii l-au inscaunat Domn pe Cantemir la Iasi in 1710, dar acesta a incheiat aliante secrete cu Petru cel Mare in incercarea de a scoate Moldova de sub dominatia turca si alipirea ei la Imperiul Rus! (ca sa stiti de unde vi se trage!!!) Din pacate, alianta cu Petru cel Mare nu i-a adus noroc,amandoi fiind infranti de turci in lupta de la Stanilesti, tinutul Falciu, pe Prut. In conditiile date, Cantemir a fost obligat sa ramana in exil in Rusia, devenind consilierul lui Petru I, fiind investit ca Principe Serenissim al Rusiei in 1711.

Inainte de moartea lui, Maria fusese pentru o perioada de un an amanta Tarului Petru cel Mare intre 1721-1722.  Acesta a ramas in istoria Rusiei drept unul dintre cei mai importanti oameni de stat si reformatori. 

Era un barbat frumos, inalt, bine facut, care toata viata s-a luptat cu diferite boli: de la epilepsia din tinerete, pana la bronsite, boli renale, sifilis si alcoolism in perioada adulta. Cand s-a urcat pe tron, Rusia era un stat arhaic, lipsit de importanta pe harta Europei. Cand a inchis ochii, tara avea o armata profesionista formata din peste 200.000 de soldati si o flota de nave moderne si puternice. In 1722, zvonurile care circulau la curte sustineau ca Maria era insarcinata. Tarina Katerina s-ar fi temut ca nasterea unui mostenitor i-ar fi clatinat tronul si ar fi putut pierde privilegiile pe care le detinea.Barfele spun ca Maria l-ar fi urmat pe Petru I in Astrakhan unde ar fi nascut un fiu, iar un an mai tarziu copilul ar fi fost otravit de catre Polikala, medicul Imparatesei Ecaterina. Aceleasi surse spun ca Maria a fost extrem de afectata de aceasta pierdere, motiv pentru care, desi era o femeie curtata si dorita, ea nu s-a maritat niciodata. Desi Cantemir spera ca Tarul sa divorteze de Ekaterina si sa se insoare cu fiica lui cea mare, acest lucru nu s-a intamplat. In 1724, Tarul, dezgustat de uneltirile Tarinei, s-ar fi intors la Maria, dar un an mai tarziu,  a murit subit, iar povestea lor s-a sfarsit. Dupa moartea Tarului, Maria a fost obligata sa paraseasca Curtea. Ea a fost doamna de onoare a Marii Ducese Natalia si a Imparatesei Ana a Rusiei, iar in Sankt Petersburg, orasul ridicat din temelii in timpul domniei lui Petru cel Mare, Maria ar fi gazduit unul dintre cele mai la moda saloane literare.  Cam pe-atunci Cantemir a murit si el, rolul de liant in familia numeroasa a Cantemirilor fiind preluat tot de catre Maria. Aceasta nu numai ca era cea mai mare dintre frati, dar era o femeie constienta de rolul si importanta familiei. Frumoasa, desteapta, considerata cea mai culta femeie din Rusia contemporana, dedicata si ancorata in viata de la curte, s-a straduit sa asigure fratilor ei pozitii sociale convenabile si sa imparta echitabil averea mostenita de la tatal lor. Maria a avut o relatie speciala cu fratele ei, Ahtion, dar i-a protejat si pe ceilalti, chiar daca fratele  Constantin era condus doar de interese si castiguri pecuniare, iar Matei si Serban erau mai degraba interesati de petreceri, scandaluri si femei, decat de cariera militara. Maria a ramas in Rusia, desi fratele ei preferat a fost numit ambasador la Londra, iar mai apoi in Paris. Desi si-au scris regulat, ei nu s-au mai vazut dupa ce acesta a parasit Rusia.

Ca sa fiu sincera, eu nu prea cred povestea asta! Si, chiar daca a fost ceva intre cele doua personaje, ma gandesc ca Maria nu a insemnat foarte mult pentru Petru cel Mare care a avut multe amante. De exemplu, mult mai multe se cunosc despre o alta metresa a sa, Anna Mons, decat despre Maria Cantemir! Si cum sa nu mergi cu rationamentul mai departe cand tot barfele din cronici spun ca insasi Tarina Ecaterina ar fi avut un iubit, nimeni altul decat fratele Annei Mons, amanta Tarului. Cand a aflat de aventura nevestei, Petru i-a taiat capul rivalului si a obligat-o pe Tarina sa-i pastreze scafarlia intr-un borcan in dormitor!  

In plus, istoria chiar consemneaza faptul ca tarul isi iubea imparateasa, care, constienta de sentimentele sotului ei, lua in deradele escapadele lui amoroase. Multi istorici sustin ipoteza ca aceasta ar fi fost singura si adevarata sa dragoste. Ecaterina il insotea pretutindeni, inclusiv in razboaiele pe care acesta le ducea, prin urmare, am oarecare dubii cand e vorba de pasiuni care se distribuie in felii intre numeroasele amante si nevasta. In plus, in anii in care se presupune ca Maria era amanta Tarului, acesta avea 52 de ani, era deja batran si bolnav. Avea pietre la vezica urinara si starea lui de sanatate se agrava cu fiecare zi. Lasase in urma betiile si treburile administrative si traia fiecare zi in parte ca si cand era ultima. Dupa ce a fost operat, starea sanatatii sale s-a deteriorat si a si decedat la scurt timp. Un lucru este cert: Maria a existat in carne si oase, a fost o femeie frumoasa si desteapta, care nu s-a maritat niciodata. Gurile rele spun ca era atat de desteapta incat nu a fost in stare sa accepte un barbat sub nivelul ei intelectual. Unii istorici sustin ipoteza ca, la moartea lui, Cantemir ar fi lasat cu limba de moarte ca imparateasa sa se ingrijeasca de Maria, sa o ocroteasca si sa vegheze asupra ei. Prin urmare, pe cine dracu sa mai crezi????

Daca sunteti curiosi, puneti-va si voi pe citit! Poate ma lamuriti si pe mine: a fost Maria Cantemir amanta lui Petru cel Mare sau doar fiica lui Dimitrie Cantemir?

http://www.filmedocumentare.com/mari-cuceritori-petru-cel-mare/