Calator prin vest - Mako, Ungaria

Sa nu ma intrebati cate orase am vizitat in Ungaria! Imi va fi rusine sa va raspund, pentru ca, fiind langa granita, intotdeauna spunem: nu acum, este atat de aproape incat o putem vizita oricand. Am tranzitat-o de sute de ori, am mers la cumparaturi, i-am tocit autostrazile, ne-a plouat, ne-a lasat fara stergatoare, ne-a bucurat cu toate frumusetile vazute in viteza masinii, am pozat-o din mers sau in ragazul dintre doua pauze de masa, dar nu am vizitat-o efectiv niciodata. La ultimul drum catre Viena ne-a prins o ploaie pe drum de ziceai ca Dumnezeu goleste cisterne de apa pe metro patrat! Inainte de Budapesta cu vreo 50 de km, la viteza cu care mergeam pe autostrada, vantul ne-a smuls efectiv stergatorul de pe partea soferului si l-a aruncat in slavile cerului. A fost cosmar: noapte, ploaie cu galeata, noi - contra cronometru, obositi, nervosi, tracasati... credeti ca am oprit? Da, la fiecare statie de benzina sa cautam stergator, dar niciunde nu am gasit modelul care ne trebuia. Va-ntrebati daca am dormit undeva, pe drum? Pe naiba! Am pus batista pe bat si da-i inainte. Am jurat ca n-o sa mai mergem niciodata la drum in asemenea conditii! Ma credeti??? Eu NU! Pentru ca asa suntem noi: nebuni de legat!

Nu vreti sa stiti de cate ori am trecut prin micul orasel, nu vreti sa stiti cate anotimpuri ne-au prins pe-aici, dar niciodata nu am parcat masina si sa o luam la pas! Ei bine, ieri am facut-o! Localitatea Mako se afla la aproximativ 100 de km de Timisoara si se poate ajunge acolo fie prin vama Cenad, fie prin cea de la Nadlac, in cazul in care vreti sa faceti un popas si in Arad.

Mako este renumit pentru ceapa pe care timisorenii si aradenii o cumpara din pietele orasului sau de pe marginea drumurilor din localitatile unguresti aflate in imediata apropiere a granitelor, pentru Complezul Termal Hagymaticum, pentru frumusetea cuminte a orasului, pentru ospitalitatea locuitorilor lui si nu in ultimul rand pentru mancarea excelenta.

Nu va temeti ca nu va veti face intelesi, multi locuitori vorbesc romaneste, atat in magazine, cat si pe strada. Primaria organizeaza in fiecare an festivalul cepei si timp de 3 zile, locuitorii isi asteapta oaspetii cu mancare buna, concerte pe masura, targuri mestesugaresti, cu speranta sa le placa si sa vina si alta data. Celebrul arhitect Imre Makovecz s-a inspirat tocmai de la celebra ceapa si a proiectat complezul Hagymnaticum din orasul lui natal.

Complexul Termal Hagymaticum are o arhitectura ciudata si a fost construit de catre Imre Makovecs, arhitectul ale carui opere pot fi admirate si in alte orase din Ungaria. Complexul a fost proiectat plecand de la ideea armonizarii omului cu natura, ceea ce specialistii numesc "arhitectura organica", stilul care i-a facut celebri pe Hundertwasse si Gaudi. Daca vreti sa intrati in complex, biletul unui adult pentru o zi costa 2200 HUF, adica aproximativ 40 de ron, pentru copil - 1300 HUF, iar pentru o familie formata din 3 personae se plateste 5500 HUF. Daca vreti sa va plimbati prin oras, aveti ce vizita. Makovecs a proiectat aici mai multe cladiri in stilul sau caracteristic si trebuie
spus ca ele reprezinta, in esenta, principala atractie a orasului! Iata Teatrul din Mako!

sau autogara,

sau Centrul sportiv.
'

Dar zonele turistice de interes sunt mult mai multe si ar merita sa fie descoperite: gimnaziul,

un palat construit prin 1928,

Korona, 

primaria veche,

primaria noua,

alte cladiri al caror nume nu l-am aflat, 

si multe statui.

Orasul se mandreste cu multe spatii deschise, pline de verdeata si infrumusetate de statui.

In oras sunt multe lacasuri de cult:

Biserica catolica,

Biserica ortodoxa,

Sinagoga si multe altele. Sunt si doua muzee, dintre care unul trebuie obligatoriu vizitat: evident, Muzeul cepei.

Altul este muzeul lui Joszef Atila:

Daca veti cutreiera orasul la pas, veti da peste multe magazine mici cu vitrine frumos aranjate. Din pacate, fiind duminica, toate erau inchise. Daca sunteti prin apropiere, opriti-va pret de cateva ore. Eu zic ca nu veti regreta! Sambata viitoare mergem la Szeged.

Steven Ma - arhitectura ca o bijuterie

Daca sunteti pasionati de arhitectura, numele lui Steven Ma n-ar trebui sa fie o surpriza. Arhitectul vienez, specializat in realizarea de proiecte digitale 3D, profesor – asistent in cadrul programului post-universitar la Universitatea de Arte din Viena, s-a nascut in Hong Kong, a absolvit cursurile de master la Institutul de Arhitectura din California, iar lucrarea sa “Xuberance” a fost premiata ca fiind cea mai buna teza de doctorat prezentata in respectiva sesiune. Este specialist in design digital, in tehnici de reprezentare digitala, predand la Institutele de Arhitectura din Dessau  din Germania si la cel din Viena.

  
Studioul sau de arhitectura se numeste “Xuberance” care, potrivit propriei misiuni este “ nu un protest, nu un manifest, ci doar o o celebrare a noii virtuozitati in arhitectura contemporana” . Sunt proiecte care au surprins specialistii si care acum reprezinta teme de dezbatere pentru studentii din institutele de profil.

Taiwan Tower, doua turnuri gemene proiectate si construite dupa principiile arhitecturii sustenabile, sunt de fapt doua turnuri ultra slim cu o inaltime de 350m, imbracate in verdeata pe toata lungimea fatadei, pana in inaltul cerului. Ele adapostesc un centru cultural, 3 muzee, spatii publice, o fantana arteziana, un teatru in aer liber, o sala de evenimente, locuinte ultramoderne, o crescatorie de pasari rare, restaurante, o ferma verticala, iar in partea superioara, un pod suspendat care ofera vizitatorilor sansa de a se plimba”pe cer”. Turnurile sunt dotate cu instalatii de reciclare a apei, turbine eoliene si panouri solare. Ansamblul a fost proiectat in colaborare cu San Liu, Xinyu si Emre Icdem.

 

Unele dintre lucrarile sale au ramas in stadiu de proiect, fiind prezentate studentilor  in atelierele de design, cu scopul de a le facilita participarea atat la dezbateri, cat si implicarea acestora in experimente formale, folosind tehnici noi de proiectare si animatie. 

 

 

 

In cazul altui proiect, arhitectul transforma desenul iconic intr-o metafora florala menita sa simbolizeze legatura dintre cer si pamant, revolutionand astfel reprezentarea clasica a acoperisului urban.

 

Atentia lui s-a focalizat inclusiv pe detalii urbane, menite sa simplifice viata omului in efortul de a proteja natura. Multi arhitecti au inventat banci eco, dar ideea lui este cu adevarat interesanta pentru ca devinde un sistem siesi suficient, conceput astfel incat sa isi satisfaca singur toate nevoile de functionare.  Ec-O Bench -urile au fost inventate plecand de la dorinta lui de a crea un sistem multifunctional prin care pe de-o parte colecteaza si filtreaza apa de ploaie folosind-o la cresterea plantelor verzi, iar pe de alta parte valorifica lumina soarelui cu ajutorul panourilor solare montate in partea superioara, transformand-o in energie electrica necesara pe timp de noapte. Aceste baldachine verzi, gandite sub forma unor cosuri argintii pline cu verdeata, creeaza un loc de odihna primitor si elegant. Ele sunt realizate din materiale reciclabile, inclusiv din bio-aliminiu si sticla reciclabile de la aeronavele casate.

 

 

Exercitiul creativ nu se rezuma doar la volume si spatii deschise, ci imbraca si forme elegante, asemeni unor bijuterii vestimentare, menite sa incite nu doar fantezia, ci si cochetaria.

 

 

Daca ideile lui va plac, fiti cu ochii pe el. Eu asa am sa fac.

Eminescu si Veronica Micle

Pentru ca ieri a fost ziua lui Eminescu, mi-am propus astazi sa scriu despre Veronica Micle. E cam greu sa vorbesti despre el fara sa o strecori si pe ea printre cuvinte! Pentru mine, Veronica Micle a fost una dintre iubirile eminesciene, indubitabil cea mai controversata si de cea mai lunga durata.

Nu contest faptul ca poetul a iubit-o sincer, dar Veronica mi s-a parut frivola, o cocheta care jongla cu ideea de dragoste pe care o confunda cu jocurile de societate. Unii critici literari sustin ca era de o sinceritate debordanta, cu principii morale solide si inteligenta iesita din comun. Nu am calitatea de a-i contrazice, ci doar sa spun ca unele pareri pe mine nu m-au convins.

Daca vreti sa aruncati cu pietre, acum ar fi momentul.

Familia Campeanu a avut doi copii: Veronica si Radu, nascuti la Nasaud. Tatal lor, cizmarul Ilie Campeanu, a murit in vremea cand mama, Ana Campeanu, era insarcinata cu fiica lor, personajul care avea sa faca istorie in amorurile celebre din literatura romana. Dupa moartea barbatului ei, Ana Campeanu a trecut muntii si s-a mutat in Moldova, la Piatra-Neamt, iar mai apoi in Iasi, unde spala rufe cu ziua si mosea pe bani. Cand Veronica a absolvit Scoala Centrala de Fete din Iasi in 1863, din comisia de examinare faceau parte, printre alti examinatori, profesorul universitar Stefan Micle, viitorul rector al Universitatii din Iasi, si tanarul profesor de gramatica si pedagog, viitorul critic literar, Titu Maiorescu.

Veronica avea 14 ani, iar faptul ca Stefan Micle era cu 33 de ani mai mare, asta nu l-a impiedicat sa ii pice cu tronc fata inteligenta si frumoasa, cu parul balai si ochii mari, albastri si melancolici. El avea o licenta in drept obtinuta la Sibiu si absolvise Politehnica din Viena. Acesta avea sa se insoare cu ea un an mai tarziu. Si cum marul era tocmai parguit, Micle nu numai ca si l-a dorit, dar a avut indrazneala sa-l culeaga: a mers la mama ei si si-a negociat mariajul, negociindu-si conditiile si ofertele. El ii oferea o viata tihnita si confortabila, ea punea la bataie tineretea si frumusetea. Micle s-a ocupat de desavarsirea educatiei tinerei sale sotii, dandu-i lectii de pian si canto, de limba franceza, de literatura universala. Tot el a fost cel care i-a incurajat talentul literar, fapt care a facut-o constienta de propria sa valoare. Deja educatia primita si insusita o situa deasupra nivelului conversatiei de salon. Veronica nu a avut nici un cuvant de spus atunci, dar a avut destule dupa ce i-a daruit barbatului doua fete, Valeria si Virginia-Livia, si si-a vazut de viata ei! Dupa cateva luni de la casatorie, Veronica si mama ei au fost citate ca martor al acuzarii intr-un proces in care Maiorescu era acuzat de “fapte scandaloase”. Gurile rele spun ca Micle si-ar fi impins de la spate tanara nevasta sa depuna marturie impotriva lui Maiorescu pentru ca era invidios pe ascensiunea profesionala fulminanta a tanarului de 23 de ani caruia i se prezicea un viitor promitator. Desi a fost achitat, acesta nu a uitat! Prin urmare, a avut grija ca Veronica sa ramana pentru Eminescu “logodnica de-a pururi, sotie - niciodata” cum a zis Arghezi. Pe poet la cunoscut la Viena in 1872, iar acesta a ramas traznit de frumusetea tinerei blonde cu parul lung ridicat in coc, dezvelind un gat frumos arcuit, umbrit de suvite carliontate rebele. Timp de 3 ani, acestia au avut o relatie foarte patimasa, iar poetul a cantat-o in “floarea alba de cires”, in “floarea albastra”, numind-o cu drag “copilul cu parul balai”. In tot acest timp, Eminescu a fost mereu prezent in casa familiei Micle, iar barfele cu privire la relatia lor de amor aveau sa tina subiectul intalnirilor de salon. Stefan Micle a decedat in 1879 si, desi Veronica spera la un mariaj cu Eminescu, asta nu a avut loc niciodata. Cand poetul era cat pe ce sa o ia de nevasta in 1880, Maiorescu i-a adus la cunostinta legatura de scurta durata pe care Veronica a avut-o cu I.L. Caragiale, asmutindu-i pe ceilalti junimisti impotriva acestui posibil mariaj. Eminescu a mai avut alte relatii pasagere cu cumnata lui Maiorescu, Mite Kremnitz, si cu Cleopatra Poenaru – Lecca, dar Veronica a fost, indiscutabil, iubita cea mai draga dintre toate femeile care I-au marcat viata si opera. Zece ani mai tarziu, Veronica s-a sinucis la Manastirea Varatec, locul in care se retrasese la 2 saptamani dupa decesul lui Eminescu. Avea doar 39 de ani si a avut curajul sa isi ia viata exact dupa 10 ani de la moartea lui Stefan Micle.