Gradinile suspendate - noua estetica urbana

 Cred ca am mai spus in postarile mele ca cei mai buni gradinari sunt francezii, fie ca vorbim de parcuri, fie ca vorbim de gradinile verticale.

Si nu intamplator, Patrick Blank este un botanist care a transformat gradinaritul in arta. El este parintele gradinilor verticale si pionierul “mur-ului vegetal” sau al “artei vii”.

El a avut indrazneala, dar si inspiratia de a da culoare peretilor in culori terne ale marilor orase. El este cel care a reinventat peisajul urban, daruindu-l si integrandul naturii.

El foloseste un sistem care este alcatuit dintr-un cadru de otel izolat, care permite plantelor să crească folosind un sistem de irigatie cu apă şi fertilizatori, transformand pereţii vegetali intr-o sofisticata artă ecologică. 

Sistemul este impermeabil, impiedicand astfel apa sa se infiltreze in pereti.

Totodata cadrul este acoperit cu un material moale din tesaturi acrilice impermeabile, care garanteaza hidroizolatie peretelui, oxigenarea pamantului in care sunt plantate plantele, dar care permite totodata radacinilor plantelor sa se fixeze in el. 

Sistemul este atent elaborat, astfel incat nu permite aparitia mucegaiului sai a condensului, chiar si atunci cand aceste gradini verticale sunt amplasate in interiorul cladirilor.

El nu neglijeaza aportul luminii si a dioxidului de carbon, elemente absolut necesare procesului de fotosinteza.  Operele sale pot fi admirate in marile orase din intreaga lume, el ocupandu-se atat de fatadele numeroaselor cladiri, dar si de interioarele elaborate ale unor spatii comerciale, birouri, hoteluri din  Paris, Madrid, Istanbul, Qatar, Kuala Lumpur sau alte mari orase ale lumii.

Exeprienta sa  consta in anii de cercetare in cadrul Centrului National de Cercetari Stiintifice din Paris si pe xeperienta dobandita in studiile de caz efectuate in padurile tropicale din Thailanda. Blanc a ajuns la concluzia ca, pentru multe plante, solul nu reprezinta nimic mai mult decat un suport mecanic.

Gradinile verticale prezinta multiple avantaje: plantele isi  creeaze propriul microclimat mentinand umiditatea ridicata in imediata vecinatate, in spatiile interioare unde au fost amplasate astfel de gradini aerul contine pana la 50-60% mai putini germeni care pot cauza boli transmisibile prin aer si mai putine bacterii.  

In cazul gradinilor verticale amplasate in exteriorul cladirilor, plantele absorb substantele poluante din atmosfera prin frunze si trimit toxinele la radacina, unde sunt transformate in hrana.  Ele elimina oxigen proaspat in mediu, contribuind astfel la calitatea mediului inconjurator.

El recomanda folosirea anumitor plante pentru interior, care au nevoie de lumina redusa: Dracaena Marginata, Chamaedorea Elegans, Aspidistra Elatior, Nephrolepis Exaltata si Spathiphyllum. Pentru incaperile invadate de lumina se impune folosirea altor plante: Arista Filifera Agaveta Aloe, Yucca Pitica si Kalanchoe.

Pentru un aspect deosebit se cere folosirea: Chlorophytum Comosum, Nephrolepis Exaltata, Dieffenbachia, Aglaonema Crispum, Codiaeum Varigeatum. El merge mai departe cu recomandarile si imparte plantele dupa grosimea stratului de pamant in care acestea isi infig radacinile.

Cele care au nevoie de un strat subtire de pamant (pana in 5 cm) sunt: muschii si lichenii. Cele care au nevoie de un strat mai gros de pamant (pana in 10 cm) sunt: ghizdeiul mărunt, capul turcului si ciubotica-cucului cu ale lor flori galbene si trifoiul rosu.

 A treia categorie include plante care au nevoie de un strat mai gros de pamant de pana la 15 cm: muschiul dracului, Centaurea scabiosa, sovarv-ul, iarba sarpelui. Datorita faptului ca , in ultima perioada, spatiile verzi sunt mai de graba accidente in arhitectura citadina, gradinile verticale au devenit mai mult decat o necesitate, nu atat de natura estetica, cat mai cu seama un factor de oxigenare si drenare a mediului ambiant.

 

Astfel, metropolele din lumea intreaga pot fi exemple viabile in acest sens. In vestul Londrei, in complexul comercial Westfield, arhitectii au gandit locuri de odihna pentru cumparatori in imediata vecinatate a unor gradini verticale.

Gradinile sunt construite pe structuri din plastic, iar plantele sunt sustinute pe lamelele inclinate ale structurilor, fiind irigate in mod constant cu un amestec de apa si ingrasamant.

Bio-Lung (Plamanul biologic) este cea mai mare gradina verticala realizata pana acum si  a fost prezentata la Expo 2005 in Japonia. Peretele avea 150 de metri lungime, 15 metri inaltime. Pe acest perete au fost plantate  200.000 de plante din 200 de specii diferite.

Un alt exemplu este gradina Kazahana (A light snow flurry from a cloudless sky) care a fost proiectata de designerul japonez Kazuyuki Ishihara

Ishihara a prezentat la Chelsea Flower Show 2010 o planta care l-a facut celebru: muschiul. 

Gradina Kazahana este usor de realizat deoarece muschii nu au nevoie de un sol prea adanc, maximum 5 centimetri.

Un alt exemplu este ansamblul Gardens by the Bay (Gradinile din port ) un proiect care s-a realizat tot in Singapore, pe o suprafata de 54 de hectare, din dorinta de a transforma orasul intro-o veritabila gradina.

 Proiectul a fost sustinut de catre Consiliul National al Parcurilor din Singapore si a fost proiectat de o firma de arhitectura din Marea Britanie.

 Proiectul a fost organizat in  doua cladiri-sera denumite Flower Dome si Cloud Forest,  strajuite de 18 copaci artificiali gigantici si o pasarela suspendata deasupra pamantului la o distanta de 22 de metri.

Cei 18 copaci gigant sunt realizati din structuri metalice cu inaltimi intre 25 si 50 de metri. Ei au rolul  de a proteja vizitatorii de soare, fiind totodata  si furnizori de energie pentru gradinile parcului. Ramurile lor metalice reprezinta suportul adevaratelor gradini verticale, fiind decorate cu orhidee, floarea nationala a Singapore, amplasate intre diverse specii de vita de vie si ferigi exotice.

Copacii au menirea de a inmagazina energie solara care va fi folosita pe timp de noapte pentru iluminarea lor.

Ei sunt prevazuti cu un sistem de colectare a apei de ploaie, care alimenteaza fantanile arteziene amplasate in parc, cat  si sistemul de irigatii.

Pasarela aeriana are lungimea de 128 de metri si reprezinta liantul dintre  copaci, permitand vizitatorilor o panorama extraordinara a  intregului complex Gardens.

Secretul succesului sau insuccesului gradinilor verticale este asigurarea apei sau mai bine spus a unui sistem performant de irigare.

Cu cat se lucreaza cu un strat mai gros de pamant,  cu atat structura pe care sunt plantate florile trebuie sa fie mai solida, fiind mai dificil de realizat.

Arhitectii au perfectat structuri ingenioase care sa asigure o permanenta circulatie a apei la radacina plantelor.  Cei care comanda aceste gradini verticale  sunt preocupati efectele benefice asupra mediului, cat si latura estetica a cladirii considera justificat costul ridicat al lucrarilor.

Gradinile verticale sunt nu numai tablouri vii amplasate pe verticalitatea betonului, ci reprezinta elemente viabile de decor in cadrul evenimentelor private sau de firma, menite sa deschida spatii, sa stimuleze imaginatia, cu efect terapetiutic sau pur si simplu estetic.

Merita studiat, dar mai cu seama, merita aplicat.

Convingeti-va singuri daca merita sau nu.

The Great Dictator Speech

Astazi am gasit pe net ceva de care uitasem. Demult. M-am gandit ca merita sa impartasesc acest moment cu voi. Iata mai jos un discurs absolut electrizant si emotionant al lui Charlie Chaplin din filmul “Marele dictator”.  Aparut in anul 1940, in plin razboi mondial,  discursul ii vizeaza atat la Hitler,  dictator in Germania, cat si pe Stalin, dictatorul rusesc.  Charlie Chaplin, prin glasul sau, se ridica impotriva tiraniei si lacomiei. Cu naivitatea unui mare intelept. Care vorbeste , dincolo de cuvinte, cu sufletul si constiinta unui mare luptator. Pentru valoare, pentru viata. Chiar si dupa 70 de ani, discursul este de foarte mare actualitate. Si asta numai pentru ca omul nu a  invatat niciodata din greselile istoriei. Oare cine a zis primul ca "prostul invata din greselile lui, iar desteptul, din ale altora"?

"- Imi pare rau! Dar eu nu vreau sa fiu un imparat. Nu e treaba mea. Nu vreau sa domin sau sa cuceresc ceva. As vrea sa-i ajut daca as putea. Evrei, arabi, negri, albi…

Cu toţii vrem sa ne ajutam reciproc. E in firea fiintelor umane. Vrem sa traim fericiti impreuna, nu in mizerie… Nu vrem sa ne uram si sa ne dipretuim reciproc… In aceasta lume e loc pentru fiecare… Iar pamantul este bogat si ne poate darui la toti…

Drumul vietii poate fi liber si frumos, dar am pierdut calea… Lacomia otraveste sufletul oamenilor, baricadand lumea cu ura, ca niste gaste care stau intr-o balta de sange. Am dezvoltat viteza, dar ne impuscam reciproc… Masinariile nu ne pot inlocui la nevoie… Cunostintele noastre ne-au facut sa fim cinici. Istetimea, rai si brutali. Gandim prea mult si simtim prea putin. Toate masinariile au nevoie de umanitate.

Mai mult decat istetime avem nevoie de blandete si bunatate. Fara aceste calitati viata va fi violenta si totul va fi pierdut. Avioanele şi radioul au exclusivitate impreuna.

Toate aceste inventii au fost facute pentru bunastarea oamenilor. Cu sudoare pentru prietenia universala si unitate… Chiar si acum, cand vocea mea e auzita de milioane de oameni, milioane de oameni sunt disperati, femei şi copii mici, victime ale sistemului care ii tortureaza si incarcereaza oameni inocenti... Toti cei care ma aud le spun: Nu disperati! Mizeria care ne-a coplesit e doar o lacomie trecatoare, iar durerile oamenilor care se tem va fi calea spre progres... Oamenilor care va dispretuiesc, si vor sa va faca sclavi! Sa va inregimenteze vietile, sa va spuna ce sa faceti, ce sa ganditi, ce sa simtiti... Sa va trateze ca pe vite si sa va foloseasca precum “carne de tun”... Nu va vindeti sufletul acestor oameni, acestor oameni-masini ce au mintit si au inimi de masina. Voi nu sunteti masini, voi nu sunteti vite. Sunteti oameni. Aveti dragostea umanitatii in inimile voastre. Nu urati! Doar nedragostea si nedreptatile!

Soldati! nu luptati pentru sclavie! Luptati pentru libertate! Sfantul Luca a spus: Regatul Domnului e în fiecare om. Nu doar intr-unul, sau intr-un grup, ci in toti oamenii! In voi! Voi oamenii aveti puterea! Puterea sa creati masini! Puterea sa creati fericire! Voi oamenilor aveti puterea sa faceti viata libera si frumoasa! Sa faceti viata o aventura frumoasa! In numele democratiei lasati-ne pe noi sa folosim aceasta putere… Lasati-ne sa fim uniti! Lasati-ne sa luptam pentru o lume noua! O lume decenta care va da sansa oamenilor sa lucreze. Asta va garanta viitorul si ani multi de securitate. Promitandu-le acele lucruri, brutele “s-au ridicat” la putere. Dar ei mint. Nu isi vor tine promisiunile. Niciodata nu o vor face. Dictatorii se “elibereaza” pe ei, dar inrobesc oamenii. Acum lasati-ne sa luptam pentru a indeplini aceasta promisiune.

Lasati-ne sa luptam pentru libertatea lumii cu granitele naţionale. Cu lacomia, cu ura si intoleranta. Lasati-ne sa luptam pentru a convinge lumea. O lume unde stiinta si progresul vor conduce spre fericirea tuturor. Soldati, in numele democratiei, lasati-ne sa ne unim".

The Great Dictator Speech (Charlie Chaplin)

Florica Maria Sas sau Lady Florance Baker - prima femeie explorator din lume

Nimic nou sub soare: cand cineva iese din tiparele banalului, toti isi disputa nationalitatea acelei persoane. Ni se intampla si noua cu Nicolae Tesla pe care, indiferent de originea sa, noi il vrem roman.

Povestea se repeta si in cazul Floricai Maria Sas. E drept ca , atunci cand s-a nascut, in 1841, la Aiud, Transilvania era sub ocupatia Imperiului Austriac, dar, totusi, Transilvania a ramas pe loc, nu- s-a miscat nici mai la dreapta, nici mai la stanga.

Nu ca ar cere imperativ Austria vreun drept asupra renumelui mondial al acestui personaj, dar o fac si ungurii (care o considera de-a lor numind-o Szász) , o invoca si englezii, (pentru ca s-a casatorit cu Samuel Baker), o revendica si nemtii (pentru ca ar fi fiica unei familii sasesti numita Sass sau von Sass) .

Dupa atatea dispute, e cam greu sa banuim, in fond, ea ce se considera?  Istoria spune ca evita sa raspunda la aceasta intrebare.

Un lucru este sigur: Florica Maria Sas, cunoscuta ca Lady Florence Baker, a fost prima femeie explorator,  de origine transilvaneana, cu o istorie la purtator absolut fascinanta. Dar sa o luam cu inceputul acestei biografii. Florica a ramas orfana la varsta de sapte ani, dupa moartea parintilor sai, in timpul Revolutiei de la 1848. Dupa moartea parintilor, a fost adoptata de catre o familie de negustori armeni si crescuta de acestia pana cand a implinit 17 ani, moment in care tatal adoptiv a vandut-o Pasei, intr-o piata de scalvi, la Vidin, cu intentia de a o baga in haremul sau personal.

Samuel era inginer de cai ferate britanic care a proiectat si construit cai ferate, poduri si alte structuri metalice din regiunea Dobrogea, de la Dunare pana la Marea Neagra . El a fost casatorit cu prima lui sotie, Henrietta Ann Bidgood Martin, fiica rectorului de Maisemore, Gloucestershirecu care a avut şapte copii: Agnes, Charles Martin, Constance, Edith, Ethel, Jane şi John Lindsay Sloan.

Dupa 12 ani de căsătorie, Henrietta, a murit de febra tifoida, lasandu-l pe  Samuel văduv, la vârsta de 34 de ani. Dar durerea lui nu avea sa se sfarseasca aici: cei doi fii si una dintre fiicele sale, Jane, aveau sa moara de tineri. Baker si-a lasat cele patru fiice in viata  in grija sorei sale Maria pe care o alita strigand-o "Min". Dupa aceea, a calatorit la Constantinopol, apoi in Crimeea, in 1856, el a mers la Constanţa, unde a fost numit funtionar regal la  construirea unei caii ferate si de poduri in Dobrogea, care trebuiau sa lege  Dunarea de Marea Neagră.

După finalizarea proiectului, el s-a imprietenit cu Maharajahul Duleep Singh si, in 1858-1859, cei doi au plecat intr-o excursie de vanatoare in Europa Centrala si in Balcani, pe ruta  Frankfurt, Berlin, Viena si Budapesta. Pe ultima parte a calatoriei, Baker si Maharajahul, au luat o barca de lemn, din Budapesta, care s-a spart din cauza sloiurilor mari de gheata de  pe fluviu, motiv pentru care,  in cele din urma, au  abandonat-o.

Cei doi si-au continuat  drumul spre Vidin unde, pentru amuzamentul Maharajahul, Baker l-a dus la piaţă sclavi Vidin.

Acolo Baker a vazut-o pe Florica, o tanara frumoasa pe care Pasa si-o dorea parte din haremul sau, si s-a indragostit imediat de tanara fecioara. Samuel White Baker, l-a mitut pe eunucul Pasei , a bagat-o in suita sa personala si a fugit cu trasura, impreuna cu Florica,  la Bucuresti.

Florica s-a indragostit de el si de atunci nu l-a mai parasit niciodata.  Unii spun ca ei s-ar fi casatorit la Bucuresti, Baker promitandu-i sa repete ceremonia in momentul in care vor ajunge in Anglia. Tot aceleasi surse afirma faptul ca Florica ar fi fost fiica unui ofiţer maghiar Szekely , iar mama sa ar fi fost fiica  unei familii aristocratice germane, care ar fi stapanit  moşii mari din România, numita von Sass.

Ea s-a nascut in 06 august 1841 in Imperiul Nagyenyed, austriac  unde astazi se afla localitatea Aiud şi a fost botezata Florenz Maria Barbara Se spune ca  in timpul revolutiei de la 1848 " tatăl ei şi fraţii au fost ucişi în faţa ochilor ei". Inca din copilarie ar fi  vorbit lmaghiară, romana, germana si turca.

Ulterior avea sa invete alte trei: engleza, araba si kiswahili.  Dupa moartea parintilor ei,  a fost adoptata de o familie armeana cu numele Finnian (sau Finnin).

Tot aceleasi surse spun ca ea s-at fi casatorit in timpul amnistiei din 1857, dupa care a fost rapita si vanduta unui stapan de scalvi care se ingrijea de haremul Pasei din Vidin, iar Florica ar fi avut 14 ani. Indiferent care versiune este adevarata, parcursul vietii Floricai este acelasi. Cert este ca asa a ajuns tanarul inginer de 38 de ani in targul de scalvi de la Vidin si s-a indragostit de fecioara transilvaneana.

Samuel White Baker, l-a mitut pe eunucul Pasei , a bagat-o in suita sa personala si a fugit cu  Florica la Bucuresti. La Constanta, acesta a platit  consulatului britanic taxele pentru emiterea unui pasaport pe numele Florance Barbara Maria Finnian, iar cand au intrat in posesia lui, au parasit Romania cu destinatia Londra. Samuel o alinta strigand-o  "Flooey" , iar,  mai târziu, o alinta chemand-o  Anyadwe , adica „ fiica Lunii”.

Din momentul in care l-a cunoscut pe Samuel Baker, viata Floricai avea sa se schimbe intr-un mod radical. A participat la toate expeditiile in care acesta a fost trimis: au descoperit si cartografiat izvoarele inca necunoscute ale Nilului, Luta N’Zige, au descoperit lacul Albert, au explorat  regiunea împrejmuitoare a Africii ecuatoriale.

Expediția a avut un ecou atat de puternic in societatea stiintifica londoneza, incat Samuel Baker a fost medaliat cu aur de catre Royal Geographical Society  si înnobilat. O distincţie similara a primit de la Societatea Geografica la Paris.

În 1865, s-a casatorit cu Florica, moment in care aceasta a devenit Lady Florance. Acceptata cu greu in saloanele aristocratice londoneze datorita originii sale modeste, ea  nu a fost acceptata niciodata de regina, deoarece era convinsa de faptul ca  Baker a avut "relaţii intime cu soţia sa înainte de căsătorie", după cum într-adevăr s-a si intamplat.  

In 1869, Printul de Wales, viitorul rege Edward al VII,  l-a invitat pe Baker sa mearga impreuna in Egipt, intr-o expeditie militara, cu scopul de a deschide un drum comercial, unde  Florance i-a insotit.

Ea a notat in jurnalul sau personal toate experientele prin care acestia au trecut amintind de pericolele la care s-au expus, despre problemele negotului arabo-musulman cu sclavi africani, despre bolile carora a trebuit sa le faca fata, despre rutina zilnica a expeditiei. In insemnarile ei sunt date despre mesele in care se servea carne de hipopotam si se bea sampanie, despre dificultatile si problemele militare care au trebuit depasite, despre cum a invatat sa mearga calare pe camile, cai si catari, sa manuiasca pistoale si sa-nvete sa se apere in fata pericolelor din salbaticie.

Samuel a trebuit să se confrunte cu dificultati nenumarate:  blocarea raului in sud, ostilitatea functionarilor interesati in comerţul cu sclavi, opoziţia armata a localnicilor, dar el a reuşit sa puna bazele unei administratii civilizate.

La Cairo, Sir Samuel White Baker a primit gradul de Pasa si de maior-general in armata otomana, in comandamentul sau fiind  1700 ostasi egipteni. 

 La expirarea mandatului sau, sotii Baker s-au intors in Anglia unde au cumparat conacul de la Sandford Orleight, din Devon, care a devenit resedinta lor familiala. Dar societatea aristocratica londoneza a secolului 19 nu era pregatita sa o primeasca pe Florance cu bratele deschise, in ciuda reputatiei sale de companioana a sotului sau in exepditiile britanice si a talentului sau nativ in stapanirea limbilor straine.

Au plecat sa exploreze alte tinuturi din Cipru, Africa, Japonia, India si Muntii Rocky. In aceasta perioada au scris  si publicat mai multe carti despre expeditiile la care au participat.

In 1916, dupa o viata incredibila, lady Baker moare, iar The Times scria: „ Lumea n-a bagat de seama. Stirea mortii Lady Baker a trecut pe  locul doi. Pentru ca in ziua in care Lady Baker a trecut in nefiinta, 8 oameni au fost ucisi la Verdun.

Din pacate, povestea unei foste sclave, care a scapat din harem si a explorat Africa , a calatorit in lumea larga alaturi de iubirea ei, a parut un lucru mai putin important.”  cand a murit avea 74 de ani si a fost ingropata alaturi de sotul ei, care decedase mai devreme cu  23 de ani, in urma unui atac de cord, la varsta de 71 de ani.

El a fost un mare explorer şi vanator de elefanti, rinoceri, caprioare, mistreti, elani, ursi, tigri si bivoli. Samuel Baker a fost o reputata personalitate victoriana , un pionier în istoria vânătorii moderne,atat prin faptele, cat si prin lucrările sale. El a fost mândru de originea sa britanica şi a fost un promotor al virtuţilor neamului său, un luptător convins împotriva sclaviei El a fost incinerat si cenusa lui a fost depusa in casa familiei Baker de la Grimley, in apropiere de Vatra Dornei.

 Toata experienta lor ca exploratori a fost consemnata in multe carti: Ismailia, Wild Animals, Ways,  In Darkest Africa.

.