Zaha Hadid - una dintre cele mai renumite arhitecte din lume

Intotdeauna a existat o preconceptie cu privire la ce pot sau nu pot femeile sa realizeze in raport cu barbatii. Din pacate si astazi mai persista anumite idei potrivit carora medicina, arhitectura, politica etc sunt domenii unde doar barbatii obtin rezultate remarcabile.

Tocmai ca sa infirme aceste tare ale unei societati, care se incapataneaza sa persiste in misoginism, pot vorbi astazi de Zaha Hadid, prima femeie care a avut curajul sa se afirme intr-un domeniu de activitate in care barbatii detineau suprematia: arhitectura. Dar trebuie subliniat si faptul ca distinsa doamna face parte si din categoria celor "  mai puternice 100 femei din lume", fiind prima femeie care a castigat echivalentul premiului Nobel in arhitectura, Premiul Pritzker . Zaha Hadid face parte din curentul deconstructivist din arhitectura contemporana si este unul dintre cei mai solicitati arhitecti din lume. Portofoliul sau numara cateva dintre cele mai spectaculoase cladiri de pe pamant:

Uzina BMW din Leipzig,

Muzeul de Artă Contemporană MAXXI din Roma, Opera din Canton ,

Turnul CMA-CGM, de la Marsilia,

Centrul Rosenthal pentru Arta Contemporana din Ohio, interiorul Domului Millenium si

Centrul Acvatic din Londra, gigantul Galaxy din Beijing. Unele dintre cele mai importante proiecte ale sale nu au fost niciodata construite deoarece au fost considerate dificil de pus in practica, dar intotdeauna au creat dezbateri aprinse in mediul profesional din intreaga lume, tocmai datorita solutiilor originale de design propuse de Zaha Hadid. Printre ideile ramase in faza de proiect se numara: The Peack Club, din Hong Kong, si Cardiff Bay Opera House, din Tara Galilor. De-a lungul anilor, a avut peste 12 expozitii personale si a primit trei dintre cele mai prestigioase distinctii din domeniu.

Zaha Hadid s-a nascut in Bagdad, in 1950, a absolvit matematica la Universitatea Americana din Beirut, dupa care s-a mutat la Londra unde a inceput sa studieze arhitectura. Aici a fost indrumata de catre Rem Koolhaas si Elia Zenghelis, de profesori si arhitecti din OMA - Office for Metropolitan Architecture. Arhitectul Rem Koolhaas a avut o mare influenta asupra carierei sale, el fiind cel care a prezentat-o inginerului Peter Rice, care a jucat un rol major in perioada de inceput a carierei si a incurajat si a sustinut conceptul proiectelor sale. La vremea aceea, proiectele propuse de ea pareau doar niste idei nebunesti, tocmai datorita gradului sporit de dificultate in realizarea constructiilor.

Femeia Zaha Hadid este la fel de seducatoare ca aparitie, pe cat de captivanta este in plan profesional. Cei care au avut placerea sa o cunoasca o descriu ca pe o femeie cu o puternica personalitate, o prezenta originala pe care nu ai cum sa nu o observi. Fascinata de creatiile unicat ale casei Issey Miyake, se imbraca in combinatii indraznete si asimetrice, poarta pe umar o geanta uriasa de la Prada, peste care flutura parul sau blond suvitat in nuante de roz inchis. Desi locuieste de mai bine aproximativ 40 de ani la Londra, engleza sa pastreaza accentul limbii arabe din tara de origine.

Abu Dhabi Perorming Arts Center Emiratele Arabe

Cand isi prezinta ideile clientilor, nu se foloseste de puterea frazei, ci de schitele nenumarate care ii pun in valoare ideile atat de indraznete, incat cuvantul nu detine forta de a convinge. Recunoaste ca mentorii sai sunt arhitecti de marca in unversul arhitectural mondial: Erich Mendelsohn, Mies van der Rohe, Le Corbusier. Zaha Hadid nu este doar un arhitect genial, ea este la fel de preocupata de design-ul interior. Desi foloseste formele fluide, senzuale, materiale neconventionale, camerele sale au un stil minimalism si modernism, intr-un decor de un alb stralucitor. Hadid este exigenta cu personalul firmei sale, impetuoasa in prezentari, dar asta nu diminueaza cu nimic dorinta tinerilor arhitecti de a invata meserie in umbra unei femei geniale. Proiecteaza spitale, locuinte, sedii de firma,

Bergisel Sky Jump Innsbruck Austria

partii de sky, restaurante, hoteluri, dar si decoruri pentru opera "Desire" sau o scena speciala pentru Pet Shop Boys. Isi doreste sa modeleze un intreg peisaj urban.

Unul dintre cele mai spectaculoase proiecte ale sale este Mobile Art, un pavilion cu forme futuriste, cu o structura eleganta, functionala si modulara, proiectat pentru proiectii de film, expozitii si evenimente speciale Chanel.

Intr-o vreme circula zvonul ca Zaha Hadid a proiectat cea mai inalta cladire din Bucuresti, Dorobanti Tower, in imediata apropiere de Piata Romana.

Anuntat ca un proiect cert de catre publicatiile londoneze de specialitate, autoritatile din Bucuresti nu aveau habar in 2009 despre ce se vorbea in publicatiile de peste ocean: "Constructia va avea 200 de metri inaltime (cea mai mare din Bucuresti) si forma unui diamant inclinat" . Constructia ar fi avut o suprafata desfasurata de 100.000 de metri patrati si trebuia sa gazduiasca un hotel de 5 stele, un cazino, apartamente de lux, o zona comerciala si de intalnire pentru clienti la etajele inferioare. Zaha Hadid afirma pe blogul sau ca beneficiarul acestui proiect era fima romaneasca Smartown Investments, un investitor privat care trebuia sa puna in aplicare proiectul incepand cu 2009, cu termen de finalizare anul 2013. Zaha Hadid Architects descria conceptul uriasului "diamant" bucurestean: "Dorobanti Tower a fost proiectat pentru a stabili un simbol in inima Bucurestiului. Noul turn este un mix unic intre o forma distincta, o structura ingenioasa si avantajele panoramice ale locuirii la inaltime. Puritatea acestei forme – un diamant slefuit – va fi un elegant reper in centrul Bucurestiului. Stilul lui Zaha e o sinteza de arhitectura si inginerie care adopta o linie structurala diferita, serpuitoare, integrand cu naturalete programele fluide, schimbatoare ale unui hotel, dotarile de lux sau locuintele rezidentiale din interior. Constructia este situata in centrul Bucurestiului, la vest de Piata Romana si la circa 6 kilometri de aeroport. (…) Zona destinata publicului va fi diferita de tot ce s-a construit in acest sens in Bucuresti, intrucat va reprezenta o atractie majora intr-un centru aglomerat – oferind un important nou loc de intalnire si de loisir urban"."Evident, proiectul nu s-a realizat niciodata.

Turnul construit de Zaha Hadid in Marcilia devine cel de-al doilea simbol al oraşului. Turnul CMA-CGM a fost gandit ca „O trăsură de unire între oraş şi mare". Cladirea a fost comparata cu o "velă gigantică", "un pinten", după altele, si este formata din 33 de etaje, cu o capacitate de 2.700 de persoane. Ansamblul mai detine un parking pe cinci niveluri cu 800 de locuri, un auditorium de 200 de locuri şi un mare restaurant si este servit de 16 ascensoare, dintre care două "panoramice". "Turnul este spectaculos... ca o fustă flamenco cu o trenă de beton a cărei lungime este egală cu înălţimea lui. Dacă ne imaginăm rochia devenită deja cult a Pippei Middleton, avem o idee destul de exactă a acestui edificiu haute couture în care totul înseamnă curbe, falii, oblice", scria jurnalista Sylvie Santini. Turnul oferă o imagine uluitoare, fiind amplasat cu faţa la mare. In interior, peretii vopsiti in alb şi gri, sunt pusi in valoare de tuşe de roşu carmin. Birourile au ferestrele orientate catre rada portului, spre celebrul castel If şi spre insulele Friuli. În vârful turnului este amplasata sala de consiliu a administraţiei care este decorată cu două magnifice panouri în lac aurit, de mari dimensiuni, stil Art Deco, semnate Jean Dunand (1877-1942), "Cucerirea calului" şi "Pescuitul". La picioarele turnului din Marsilia se află vechea sculptură de prova, "Geniul mării" , realizata de Carlo Sarrabezolles.

Bridge Pavilion Zaragoza Spania

 In 30 de ani de activitate, Hadid a realizat constructii de zgârie-nori la Marsilia, Milano, Barcelona, Bilbao, Bratislava, Beijing şi Singapore. Biroul ei strange laolalta peste 200 de oameni talentati, atent selectati. Intrebata de ce a a les Londra ca headquarter al birourilor sale, raspunsul ei a fost : "I'm in London because the best civil engineers in the world are here."

Guggenheim Hermitage Vilnius Lituania

Se spune ca in birourile sale nu se aude decat gandul creatiei. Oamenii nu vorbesc prin cuvant, ci prin gand. Pentru arhitecta Hadid, computerul este doar o unealta. Proiectele sale se realizeaza prin forta mainii si siguranta conceptului. Arhitecti europene, cum ar fi de Lars Sonck, Antoni Gaudi şi Gottfried Boehm au reprezentat natura in forme artistice, folosind formaţiuni de rocă. Pentru Zaha , cladirile sunt obiecte statice.

J.S.Bach Pavilion Manchester Marea Britanie

Cladirile sale trec intr-o maniera lenta prin secole, nu cunosc uzura vantului care se involbureaza in larg, imbratisand cladirile din toate partile posibile. Nici ploaia nu le uda agresiv, in involburari de apa, ci se scurge in spirale catre pamant. Cladirile sale sunt calme, dar semete, viguroase, dar zvelte.

LF One - Landesgartenschau Weil am Rhein Germania

Burnham Pavilion Chicago USA

Maggie's Centre Fire Scotia

Nordkettenbahm Innsbruck Austria

Nuragic and Contemporany Art Museum Cagliary Italia

Ordrupgaard Museum Extention Copenhaga, Danemarca

Phaeno Science Center Wolfsburg Germania

Serpentine Gallery Pavilion Londra

Tondonia Winery  Pavilion, Haro Spania

Terminal Hoemheim North Strasbourg Franta

Vitra Fire Station Weil am Rhein Germania

Castelul Contelui Nako din Sannicolau Mare

Voi, toti cei care calatoriti cu masina peste hotare, in drumul vostru catre granita de la Cenad spre Ungaria, ar trebui sa faceti un scurt popas in localitatea Sannicolau Mare si sa vizitati Castelul Nako. Este unul dintre putinele castele din Banat bine intretinut si renovat. Povestea romantica a acestui monument trebuie povestita, motiv pentru care, nu ma voi abtine nici de aceasta data.
 La sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa finalizarea procesului de vanzare a domeniilor Coroanei Habsburgice, in Banat au aparut marile proprietati agricole, achizitionate de catre nobilii maghiari, germani sau croati, care si-au construit aici castele, conace, resedinte de vara, dupa moda curtilor regale vieneze. Cladirile erau impozante, cu turnuri mari, cu grajduri imense si parcuri cochete si nesfarsite. Cand acest trend a aparut in Banat, proprietarii inca nu acceptau ideea ca vechea clasa nobiliara isi traia ultimile sale clipe de glorie, ca vremurile se schimbau profund, radical si ireversibil. Timpul nu mai avea , din nou, rabdare nici cu istoria, nici cu traditia, nici cu omul. Unele dintre aceste minunate cladiri au murit odata cu proprietarii, altele dainuie si astazi pentru a ne aminti ca viata isi urmeaza nepasatoare cursul. Pretul supravietuirii a fost platit scump in schimbarile care au urmat. Castelul din Sannicolau, care a apartinut familiei Nako, s-a pastrat aproape intact de-a lungul vremii.

Castelul a adapostit obiecte de o valoare deosebita, din colectia personala a familiei Nako: picturi, mobilier, o statueta Carducci din Venetia, trofee vanatoresti, sculpturi in bronz. In sufragerie erau expuse portelanurile antice japoneze, copii dupa cateva dintre tabloruile lui Rembrandt si Tizian. Dupa primul razboi mondial, cand familia Nako s-a mutat in Ungaria, proprietatea impreuna cu cele 1.500 de jugare de pamant, pe care se aflau ferme, gradini, sere de iarna, livezi, au fost parcelate si vandute pe bucati. Castelul a fost impartit in doua, padurea a fost devastata, iar mobila a fost furata cu bucata. Intre anii 1949-1951 si 1953-1955 aici a functionat scoala de tractoristi si scoala Agricola.

Groful Nako Kalman este cel care este amintit in istoria orasului Sannicolau. Stramosii sai, Nako Kristof si Cziril, au cumparat domeniul Sannicolau in 1781, cu ocazia licitarii fondului de animale. In perioada respectiva, familiile nobiliare din imperiu isi cumparau domenii la tara ca sa-si construiasca resedinte de vara, castele sau conace.

Aici isi petreceau vacantele, dadeau petreceri sau unelteau impotriva stapanirii. Abia dupa o suta de ani de la achizitionarea domeniului Sannicolau de catre familia Nako, groful Kalman incepea constructia edificiului ce avea sa sa fie cunoscut drept "castelul Nako" pana in zilele noastre.

Castelul Nako a fost proiectat in stil neoclasic, inconjurat de un parc frumos amenajat, cu specii rare de arbori. Romantismul specific secolului XIX se regaseste in conceptia acestui edificiu, unde elementul central il reprezinta turnul de inspiratie medievala care joaca un rol esential in organizarea volumetrica a acestei cladiri. Castelul isi deschidea usile catre o terasa larga ce dadea spre parcul cu esente rare, structurat dupa regulile artei peisagere. Petrecerile date la aceste resedinte ale nobililor maghiari, germani sau austrieci erau mai populare decat serbarile imperiale organizate la curte. Regulile stricte de eticheta erau mai putin respectate, iar nelipsitele intrigi se puteau tese in voie. Incepand cu 1920, proprietarii se schimba la intervale de cel mult doua decenii. Astfel, castelul a fost folosit, pe timpul celui de-al doilea razboi mondial, ca sediu al garzii fasciste. Soldatii nemti au adus modificari cladirii, folosite pe post de cazarma si depozit de arme. Dar schimbarile devastatoare s-au petrecut in primii ani ai regimului comunist, cand Nako a fost transformat in internat al scolii agricole. Operele de arta care "scapasera" soldatilor germani au ajuns in vilele "tovarasilor" care, desi nu apreciau arta, se puteau mandri cu un tablou de Franz Adam. In anul 1974 este amenajata in incinta palatului casa de cultura, gazduind expozitii, spectacole si conferinte. In prezent, in castelul Nako functioneaza Muzeul de Istorie si Arheologie. In vremea sa de glorie, castelul adapostea peste 5.000 de carti rare din secolul XVIII in marea biblioteca a familiei Nako. In salonul domnesc erau expuse picturi realizate de Bobdai Gyertyanfy Berta, o pictorita renumita a timpului.

Tot in salon era expus tabloul pictat de Franz Adam, reprezentand-o pe sotia grofului Nako Kalman calare in curtea castelului Schwartzau. In salon era expusa si galeria de picturi ale maestrilor Lenbach si Schrottsberg din anii 1840-1850, precum si dulapuri sculptate, cu incrustatii din Tarile de Jos, o statueta Carducci din Venetia, poze stil Kecehuber din anii 1830-1840 si cateva dintre desenele originale ale lui Peterkoffen. In camera cu trofee vanatoresti erau expuse trofeele grofului, aduse din prima expeditie a acestuia din Africa. In dormitorul contelui se aflau un tablou Lenbach, un altul, din 1444, al dogelui Maurini Marogenes, picturi ale artistilor italieni, doua dulapuri din 1688, doua de pe vremea Mariei Tereza, precum si unul din secolul XV si un dulap de sicristie.

In iatacul contesei se aflau: colectia de portelanuri, mai multe dulapuri incrustate, picturi realizate de Blaas, sotia grofului Nako Berta, Schrottsberg, si o caseta veche de bijuterii foarte valoroasa, continand scrisori originale de la Richard Wagner, Franz Liszt, Istvan Szecheny, Ferenc Deak, Jokai Mor, Mayerbeer, Leubach, Rossi, Prohesch-Osten si alte personalitati ale vremii.

Despre decaderea castelului Cora Irineu scria in Scrisorile banatene: "Bucuria ochilor e castelul care rasare din desimea parcurilor, cu turnul in crenele, intinzandu-si in departari vaste, istaloage, dependinte, alei, iar domeniile lui latifundiare ocupa proportii de legenda. Inauntru, mai nimic din bogatia de mobilier a fastuosului Naco.(...) Acuma sunt goi peretii vasti, tapetati tot in matase verde si cate un camin in marmora si in bronz, ici colo cate o mobila veche de brocart si palisandru, mai graiesc de frumusetea si bogatia ce-a domnit pe acolo".

Salonul de primire al oaspetilor era impodobit cu obiecte de arta din argint, un giuvaer vechi german, sculpturi de bronz, dulapuri incrustate, picturi din secolul XV, un tablou al lui A. Frigyes si alte antichitati de valoare. In sufrageria castelului erau expuse la vedere: o colectie de portelan antic japonez, picturi ale lui Neugebauer si ale grofului Nako Kalman, precum si cateva copii dupa Rembrandt si Tizian.

Castelul merita vizitat si nici nu necesita foarte mult timp.
In judetul Timis exista multe monumente istorice de valoare: castele, conace, cladiri istorice de o valoare incomensurabila pentru banateni, lasate de catre autoritati in paragina, motiv pentru care am ajuns sa fiu recunoscatoare celor salvate de catre primariile locale sau investitorii privati. In trecutul multora dintre ele se ascund pagini de istorie adevarata a Banatului, povesti romantioase, intrigi sau lectii de patriotism si morala. Sa speram ca cineva , candva, se va trezi din letargie si va face ceva sa le salveze. Macar pe unele, daca nu pe toate. Eu nu pot decat sa scriu. Poate cineva ma si aude.