Gmunden - orasul cu o boare imperiala - Austria

Imaginati-va cum arata raiul pe pamant. Nu stiu cum vi-l inchipuiti voi, eu mi l-am imaginat in fel si chip, dar cand am ajuns cu o seara inainte in Hallstatt am realizat ca natura este un artist desavarsit. Numele raiului pe pamant avea sa imbrace forme multiple in acest concediu de vis, iar unul dintre ele se numea Hallstatt. Fusesem anuntati de la pensiunea unde ne rezervasem camera inca de cu iarna ca pe parcursul zilei, mai exact intre 9.00 si 18.00, bariera de la intrarea din oras limiteaza accesul vehicolelor in zona veche a orasului, iar locurile de parcare sunt extrem de limitate. Ne trebuia un card special care ne facilita accesul, dar pentru asta trebuia sa ajungem la pensiune. Dupa ora 18.00 insa, bariera era ridicata pe tot parcursul noptii pana in dimineata urmatoare, iar noi vizitasem suficient de multe locuri incat sa ajungem fix dupa aceasta ora. Pensiunea se numea Hallberg, fiind situata chiar in buricul targului si apartinea unui cuplu fara varsta. Doamna, in vasta de peste 60 si ceva de ani dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, purta un superb costum traditional si era vorbareata ca mine. Aveam sa ne imprietenim si sa ne povestim una alteia cate-n luna si in stele de parca ne-am fi stiut de-o viata. In fiecare dimineata la ora 7.00, indiferent ca era soare sau ploua torential, inota vreme de jumatate de ora in lacul din fata pensiunii. Domnul, un tip calm, trecut bine si el de varsta de 70 de ani, avea sa fie consultantul meu turistic pe toata perioada sejurului. Unii ar spune ca pretul de 100 de euro/noapte/camera e cam piperat, dar facilitatile ei ne-au adus economii pe de alta parte. Rezervasem una dintre cele 6 camere cate avea pensiunea, dar in mod indubitabil una dintre cele doua camere care detineau o terasa cu vedere spre lac. Ea formata din dormitor, terasa, chicineta, hol cu dressing si o baie incapatoare. Magazinele erau la o aruncatura de bat de pensiune, iar mica bucatarie dotata impecabil avea sa ne ajute sa nu risipim banii pe mancare mai mult decat era necesar. 

La ora 9.00 dimineata eram deja in fata biroului de informatii turistice ca sa intram in posesia cardurilor Salzkammergut-Erlebnis  2015. Austriecii au un minunat program de incurajare a turismului prin facilitati acordate etapizat: ai minim 3 nopti cazare, primesti un card de la pensiune/hotel care ofera discount-uri de peste 30% la costul biletelor la obiectivele turistice din localitatea de cazare. Peste 3 nopti cazare, deja primesti gratuit cardul care ofera discount-uri sporite la peste 120 de obiective turistice, spectacole, magazine si restaurante din intreaga regiune. El poate fi cumparat la pretul de 4.90 euro pentru cei care nu se incadreaza in program. Reducerile de care am beneficiat noi au fost in jur de 150 de euro/persoana. Interesant, nu?  Si al naibii de perversa strategia pentru ca fiecare turist este incurajat sa vada cat mai mult, sa cheltuiasca si mai mult decat isi planificase initial.

Vremea se anuntase noroasa, dar cu sanse mici de ploaie, asa ca am decis in cea de-a doua zi de concediu sa mergem sa vizitam orasul Gmunden si statiunea Bad Ischl. Dupa aproximativ 55 de minute de mers cu masina am ajuns in prima localitate din programul turistic pe care, ca de obicei, mi-l alcatuisem vreme de un an. Nici de data aceasta nimic nu era la voia intamplarii: distante rutiere dintre localitati, obiective turistice obligatoriu de vazut, informatii complete despre ele, harti, pretul biletelor si programul de acces la fiecare obiectiv turistic etc. 

Situat la capatul nordic al lacului Traunsee, Gmunden este un oras al contrastelor, inconjurat de formatiuni muntoase, care s-a dezvoltat datorita comertului cu sare. Astazi, este o renumita statiune balneara cu un istoric fascinant, cunoscuta si datorita productiei de ceramica. Gastronomia locului reprezinta una dintre tentatiile majore, completata de colectii de vinuri care au castigat multe premii internationale. Centrul vechi este amplasat pe malul stang al lacului. 

Nu am parcat in centru unde trebuia sa platim parcarea, ci in imediata lui vecinatate, intr-o parcare gratuita si mare aflata la 5 minute de mers de Castelul Ort, construit in sec 15 si 16. Nici nu se putea sa dam peste ceva care sa ne entuziasmeze mai tare si ne gandeam ce alte lucruri minunate aveam sa mai descoperim. 

Stiam ca orasul este renumit pentru ceramica Gmunden ale carei inceputuri dateaza din sec 17, iar casete incastrate pe marginea trotuarului depozitau modele de obiecte specifice, acoperite cu sticla. Iubitorii de ceramica verde n-aveau nici o sansa sa scape cu banii necheltuiti.

Probabil ca noaptea erau iluminate, sporindu-le astfel frumusetea si imprastiind un fel de duiosie aleilor care te duceau spre centru. Pe-o parte ne insotea lacul Traunsee cu apele sale clare, pe cealalta, orasul cuminte si stilat. 

Lacul a fost renumit inca din perioada romana cand i se spunea Lacus Felix, adica Lacul Fericit. El este inconjurat roata de muntii Alpi, unde locuitorii si-au ridicat camine chiar la poalele lor, de jur imprejurul lacului. 

El este al doilea lac ca intindere din cele peste 72 cate are Austria avand o lungime de peste 12 km, latimea de 3 km si adancimea de 191 metri. Aceasta statiune era renumita inca din timpul dinastiei habsburgice. 

Tras pe chei in timpul saptamanii, vasul cu aburi Gisela, botezat dupa numele uneia dintre fiicele cuplului, a apartinut Imparatului Franz Josef si a fost construit in 1871. El a fost construit la Viena pe bucati si asamblat in Gmunden pentru a face posibila deplasarea cuplului de la Viena la Salzburg sau pana la vila imperiala de la Bad Ischl cand inca nu existau drumuri care sa lege cele doua localitati.  Imparatul insotit fiind de frumoasa Imparateasa Sissi si suita casei imperiale facea escala la vila familiei de Hanovra in drum catre resedinta de la Bad Ischl. Vasul este renumit pentru cabina luxoasa rezervata membrilor familiei imperiale. Doar duminica plimba turistii curiosi dand roata apei.

De-a lungul orasului vechi, incepand de la castelul Ort, porneste esplanada umbrita de crengile castanilor seculari care se intinde pe o lungime de 2 km, pana dincolo de Primarie. 

Pe lac, lebedele se plimba gratioase leganand valurile.

Prima oprire am facut-o la Castelul Orth – cea mai veche constructie a orasului, poate cea mai frumoasa cladire, ridicat pe o insula mica si legat de tarm printr-un ponton de lemn.

Forma gratioasa a cladirii cu doua etaje si forma neregulata este pusa in valoare de o cocheta curte triunghiulara pe care a fost ridicata o fantana in stil rococo. Construit in anul 909, acesta a ars din temelii in timpul rascoalei din 1626. El a fost denumit dupa lorzii dinastiei Orth care au domnit aici in secolele 11 si 12. De-a lungul timpului a fost folosit ca resedinta de catre imparatii austrieci, iar din anul  1988 apartine Primariei orasului. Podul de lemn leaga Castelul Orth de Landschloss Orth, prezentat la inceputul materialului.

Turistii platesc 2 euro pentru biletul care le faciliteaza intrarea in donjon, inchisorile castelului, biserica inchinata lui Iacob cel Mare, terasa, salile interioare, in muzeu si faciliteaza accesul la restaurantul cu terasa cu vedere spre lac. Arcadele delicate, capela mica si cocheta, micul turn al castelului il transforma in cel mai romantic loc in care mirii isi lege destinele. Se spune ca peste 400 de cupluri se casatoresc in acest loc incarcat de magie. 

De la castel am traversat pacul Toscana de-a lungul caruia se desfasoara promenada. 

In parc exista o fantana ceramica in care un barbat garbovit de greutate duce in spate un bolovan de sare. Daca nu aveti dispozitia pentru o plimbare pe jos, trenuletul poate fi o varianta. 

Cand noi am ajuns, centrul era luat cu asalt de turisti si precupete. In acea zi de marti dimineata targovetii ocupasera platoul din fata Primariei pana la debarcader etalandu-si marfa si furand privirile turistilor veniti din lumea larga. 

ne era teama de ploaia care ne tot amagea inca de dimineata si am decis sa ne imbarcam pe puntea unui vas si am plecat intr-o croaziera, descoperind astfel

Palatul Traunsee la care accesul publicului nu este permis fiind un spatiu privat,

Castelul Weyer folosit astazi in regim hotelier langa care se afla una dintre vilele

Carolinei de Monaco. Cand vasul a acostat la mal, piata se sfarsise, lumea se risipise, iar linistea isi reintrase in drepturi.

Regretam amandoi sa pierdusem ocazia sa ne bucuram de tot vacarmul si frenezia pietei, in schimb, platoul din fata Primariei se eliberase complet si am putut sa admiram in voie cladirea ridicata in stil renascentist in sec 16 cu un mic turn cu arcade.

Pe fatada frumos decorata trona un sirag de clopote  fabricate din ceramica de Meissen, impodobite cu flacarile verzi-simbolul orasului Gmunden. 

Orasul isi asternea roata peisaje de-o frumusete absolut incredibile.

Luat la pas, orasul isi dezvaluie pe rand alte frumuseti: 

biserica parohiala care poarta hramurile Fecioarei Maria si a celor Trei Magi care sunt infatisati pe altarul principal, muzeul local gazduit in cladirea fostei Autoritati a Minelor de Sare, Sanitarmuseum cu a sa colectie amuzanta de obiecte sanitare de productie autohtona de vase WC si olite de noapte, 

Castelul Cumberland si multe alte cladiri frumoase al caror nume si importanta ne-a scapat.  

Cei mai lenesi din fire puteau realiza turul orasului fie din trenuletul care strabatea orasul de la un capat la altul, fie sa-l admire de la inaltime, intr- una dintre cabinele care strabateau in lung si in lat cerul. Aici a existat o cale ferata pe care circula odinioara trenul tras de cai care lega Budweis-ul de Gmunden, cunoscuta sub numele de Gmunden Millenium Trail. 

Un lucru avea sa ma uimeasca pe tot parcursul acestui sejur. In aceasta zona a Austriei exista un plan de promovare care implica atat administratiile locale, cat si populatia civila. In toate obiectivele de interes major, persoanele abilitate sa intre in contact cu turistii poarta costumele traditionale austriece. Probabil ca impactul a fost unul neasteptat, fapt care a determinat implicit parficiparea activa a cetatenilor de rand care isi poarta portul national cu o mandrie si o naturalete care pe mine m-au uimit. Aveam sa vad frumoase tinere din Italia, China, Rusia imbracate in porturi nationale si a fost prima data cand ia mea romaneasca mi-a parut saracacioasa. Daca as fi avut costumul nostru national l-as fi imbracat si as fi fost mandra sa il vada toata lumea. Sa stie ca si noi, romanii, avem atat de multe lucruri frumoase care merita sa fie descoperite de catre toate natiile acestui pamant. Si, cine stie? Poate in viitorul nu foarte indepartat, autoritatile romane vor considera necesar sa isi schimbe abordarea prin masuri concrete si masurabile cu privire la promovarea adevaratelor valori nationale.

Oarecum tristi ca altii stiu ca faca bici din orice in vreme ce noi inca dormim somnul indiferentei, ne-am urcat in masina si ne-am pregatit sa descoperim o alta perla a acestei tari, Bad Ischl. Dar asta este deja o alta poveste.