Stimate Doamne si stimati Domni, va doresc un An Nou fericit! Sper sa ne aduca multa sanatate, fericire, sa ne ajute sa muncim (eu imi doresc pe branci!) ca sa avem ce cheltui. Sa ne indeplineasca toate visele pe care nu ne-a fost dat inca sa ni le implinim. Sa ne fie cei dragi aproape si sa mai uitam din griji. Cine a fost singur sa-si gaseasca tovaras de drum, cine il are sa si-l pastreze cum poate mai bine. Cine a fost trist sa cunoasca si bucuria fara de margini, cine a fost bolnav sa fie sanatos, cine a fost sarac sa primeasca macar ceea ce ii este necesar. Cine n-a cununat sa puna mana sa o faca, cine n-a botezat sa incurajeze natalitatea, cine n-a inflorit la tinerete sa se vestejeasca frumos si lin. :)) V-as dori si tinerete fara batranete si viata fara de moarte, dar ar cam fi prea mult, chiar si pentru o optimista ca mine. La multi ani.
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
marți, 29 decembrie 2015
duminică, 27 decembrie 2015
Nasterea in umbra istoriei
“Seriozitatea fara suras este ca un cer nocturn vaduvit
de stele” – Henri Wald
O legenda mentionata in Kabbala povesteste cum Adam a
fost creat din lut, iar Dumnezeu, in marea sa marinimie, i-a daruit-o pe
Lilith. Cei doi au trait impreuna pana cand o cearta conjugala a determinat-o
pe aceasta sa-si paraseasca barbatul si implicit Gradina Raiului si sa se
uneasca cu diavolul. Lilith n-avusese intentia de a-si insela barbatul, ci ne
putem imagina ca traia intr-o maniera mult prea tumultoasa si navalnica, asta
ca sa nu spunem patimas, aceasta experienta cognitiva cu care Dumnezeu o
inzestrase, iar Adam nu reusise sa se ridice la inaltimea impetuozitatii
ei. Adam s–a simtit singur si Creatorul
a decis sa il adoarma pana cand i-a daruit-o pe Eva. El a creat-o din coasta
lui Adam pentru ca femeia sa fie supusa barbatului. Se zice ca Lilith
ar fi adementit-o pe Eva cu fructul cunoasterii, razbunandu-se astfel pe
amandoi. O data cu izgonirea Evei din Rai ar incepe misterioasa si fascinanta
istorie a nasterii, trecand prin etapele firesti ale descoperirii esteticii anatomiei
umane si importanta religiei in viata de cuplu, religia fiind reprezentata in
plan social de clerul format din barbati celibatari. Nasterea a fost pedeapsa
data de Dumnezeu Evei pentru a-i sanctiona atitudinea oscilanta din Edenul
biblic. Ea a fost sortita sa poarte samanta pacatului vreme de noua luni si sa
nasca prin durerile facerii. Imaginea femeii era net inferioara barbatului,
atat din punct de vedere moral, social, fizic sau spiritual. Singura ei virtute
era virginitatea. Femeile aristocratice se maritau pentru ca dispuneau de o
zestre substantiala, in vreme ce tinerele de rang social inferior se calugareau
in cazul cel mai bun sau intrau slujnice la stapan. In caz de boala, fiecare dintre ele era tratata dupa rangul si pozitia sociala. Personalul medical era atunci format din calugari de ambele sexe, preoti si servitori, iar cunostintele lor proveneau din informatiile preluate de la medicii greci, latini si arabi.
Doctorii erau putini si acestia erau obligati sa trateze bolnavele la
domiciliu. In familiile nobiliare, doctorul era chemat la stapana casei ori de
cate ori aceasta cadea la pat. Accesul doctorului in camera bolnavei se facea
intotdeauna in prezenta rudelor, chiar si atunci cand era gravida. Medicul urmarea
evolutia sarcinei in timpul vizitelor la domiciliu, dar nasterea propriu
–zisa era asistata de moase. Ele aveau pregatire practica, dar acestea nu
faceau fata nasterilor cu complicatii, astfel incat rata mortalitatii atat a fatului, cat si a mamei, era destul de ridicata. In plus, rolul
femeii in societate era sa procreeze, sa asigure urmasi, motiv pentru care
multe dintre ele nasteau in medie 5-6 copii intr-o viata, unele dintre ele avand chiar si 11-12 copii. Existau femei care nasteau si pentru a
15-16 oara, chiar daca nu toti nou-nascutii supravietuiau. Multe dintre ele
suportau avorturi, erau predispuse la infectii bacteriene, hemoragii care si acestea
conduceau deseori la decese de vreme ce inca nu se inventase antibioticul.
Multi barbati aveau din aceasta cauza mai multe neveste. Acesta trebuie sa fi fost motivul
pentru care femeile din lumea buna nu incurajau actul sexual, protejandu-se de
sarcinile in care isi puteau gasi sfarsitul. Dar asta nu excludea relatiile sexuale
dintre stapan si slujnicele cele tinere care munceau pe mosie. Doctorul era
chemat la domiciliu de fiecare data cand stapanii se imbolnaveau. Personalul
auxiliar care muncea la conac era consultat si tratat in afara resedintei,
special ca bolile sa nu fie transmise catre stapani sau ca acestia sa fie
deranjati. Asa au aparut primele spitale, din dorinta de a externaliza
serviciile medicale dedicate bolnavilor de rang inferior. Primele case de
nasteri au aparut din aceleasi considerente, stapanele nedorind sa fie
deranjate de slujnicele aflate in travaliu si care nasteau bastarzii propriului
barbat. Ele erau duse la spital si mosite de catre personalul medical,
predispuse la infectii deoarece nu existau saloane de tratament pentru fiecare
specialitate medicala. Desi rata de mortalitate era destul de mare in spitalele
din Evul Mediu, a existat si o latura benefica: pana la aparitia lor, doctorii nu
aprofundasera anatomia si fiziologia
femeii decat la nivel teoretic. Cand au realizat cat de utila este prezenta
femeii in spitale si ce castig enorm este pentru medicina sa o aiba ca subiect
de studiu fara sa fie deranjati de catre sot si rude, medicii au
introdus primele elemente birocratice, menite sa restranga si apoi sa limiteze accesul
apartinatorilor langa patul bolnavei. Pana atunci, nasterea nu a fost privita
sau tratata ca o boala. Dar prezenta pe masa de nasteri a femeii, indiferent de
rang social, deschidea intregului personal medical posibilitatea cercetarii
anatomiei sexului slab aflat in cele mai diverse ipostaze. Se zice ca atunci
cand o aristocrata era adusa in travaliu la spital, sotul era obligat sa
completeze atat de multe formulare care ii luau vreo 3 ore de scris, exact
timpul necesar unei gravide sa nasca normal in cele mai multe cazuri. Cand sotului i
se permitea sa mearga in salon, aceasta deja nascuse. In plus, in spitale
exista un numar considerabil de doctori care se puteau consulta si ajuta in caz
de urgente medicale extreme. Astfel li s-a inoculat inclusiv bolnavelor care faceau
parte din patura aristocratiei ca este recomandabil sa fii tratat in spital si nu la domiciliu, deoarece aici se aflau mai multi
specialisti, un instrumentar complet si medicamentatia adecvata in functie de
natura problemei medicale. Tot asa au aparut saloanele in care erau spitalizati
bolnavi cu aceleasi afectiuni si care faceau parte din aceeasi patura sociala. Trebuie
spus ca rata mortalitatii in cazul bolnavelor la domiciliu era mult mai mica
comparativ cu cea din spitalele sociale, deoarece acestea erau protejate tocmai
de mediul in care traiau, neintrand in contact cu microbii care
populau spitalele. Cu toate astea, stiinta acumula informatii si progresele pe
care medicina le bifa erau extrem de importante pentru omenire. Femeile din
paturile instarite au reactionat atunci cand au fost obligate sa nasca in
spitalele sociale unde erau tratati toti bolnavii, indiferent de afectiunile
medicale. Ele doreau un mediu protejat de molimele care bantuiau spitalele, si
asa au aparut casele de nasteri. Medicina femeii, adica giniatria, alcatuita
din obstretica si ginecologie, a derivat tocmai din procesul de asistare a
gravidei la nastere si a abordat intregul proces de reproducere umana.
Usor-usor, practicile empirice ale primelor moase, traversand ritualurile
vrajitoresti cu leacuri si potiuni, au facilitat evolutia catre practicile
stiintifice uzitate in zilele noastre. Dar a fost nevoie de secole de practica
si cercetare medicala.
Ceea ce v-am povestit aici este doar un capitol din
cartea “Discrimination by Design- A Feminist Critique of the Man-Made Environment” scrisa de catre Leslie Kanes Weisman care
ofera o perspectiva asupra proceselor sociale complexe, asupra luptelor de
putere prin care stiinta a evoluat, atacand problematici de gen, rasa si
clasa sociala. Ea dezbate rolul femeii in societate si ridica la fileu
intrebari importante cu privire la maternitate, familie si societate. Autoarea
prezinta oamenii intr-un context social, politic si economic in incercarea de a
intelege problemele care macina societatea actuala, din dorinta de a explica
faptul ca mediul modeleaza experiente in viata noastra de zi cu zi. Iar
trecutul, prezentul si viitorul sunt victimele acestor influente exercitate de
mediu. Ca nu exista doar fapte bune si ca tocmai aceasta dualitate genereaza progresul
uman.
Hristos s-a nascut!
duminică, 6 decembrie 2015
Poeme de Lancome
Astazi este Sfantul Nicolae. S-ar zice ca ghetele ar fi fost
lustruite si puse langa usa, cuminti, in asteptarea cadourilor. Anul acesta
ne-a ocolit mosul, nu pentru ca n-am fi fost ascultatori, ci doar excesiv de
risipitori. Insa povestea trebuie sa fie spusa, ca o recompensa
afectuoasa adresata tuturor celor care ma cititi.
Intr-o seara fierbinte, pe o banca intr-o gradina, o tanara statea si asteapta. Bruneta, cu fata prelunga si ochi mari si negri, umbriti de
gene lungi, femeia era mica de statura, dar cu o atitudine ferma si plina de
personalitate. Era imbracata in haine barbatesti si incaltata in cizme, iar
trecatorii, barbati si femei deopotriva, se uitau la ea scandalizati. Nimeni nu
banuia faptul ca strabunicul ei fusese Maresalul de Saxa, ca stia sa cante la
pian si la harpa, iar maicutele ii oferisera o educatie completa, conform
standardelor si pozitiei in societate. Stia sa calareasca si sa vaneze cu
precizia si eleganta unui adevarat gentilom. Aceasta nonconformista nu era nimeni alta decat George
Sand, pe numele ei real, Amantine Lucille Aurore Dupin de Francneil, viitoare baroana Dudevant prin mariajul cu baronul
Casimir Dudevant. Cei doi s-au casatorit cand ea avea 18 ani si era
inca o blanda si delicata pretendenta la rolul de nevasta cuminte si devotata. Se indragostise de acest sublocotenent prezentabil,
fara sa stie ca-i placea sa frecventeze tavernele si femeile usoare din Cartierul Latin.
In noaptea nuntii, barbatul pe care il iubea s-a dovedit a fi o bruta, iar
tanara a trecut prin toate starile, de la spaima la dezgust, caci el nu stia sa
trateze femeia decat ca pe-o desfranata. Cei doi au avut impreuna doi copii. Firea delicata avea
sa se transforme intr-o femeie puternica si independenta, decisa sa lupte
pentru emanciparea femeii in societate si pregatita sa isi castige singura
existenta, asumandu-si propria libertate. Dupa divortul lor, George
Sand s-a stabilit la Paris unde debutul ei literar a fost marcat de un succes
rasunator. Fusese amanta lui Jules Sandeau, cel care avea sa ii inspire
pseudonimul literar sub care ii este astazi cunoscuta opera in intreaga lume. Obiceiurile sale, considerate mult prea masculine, au
scandalizat societatea pariziana atat prin faptul ca fuma trabuc si pipa, cat mai cu
seama prin nenumaratele sale aventurile amoroase cu Prosper Merimee, Alfred de Musset,
Alexandre Manceau si Frederic Chopen. A
fost apreciata de Balzac, Alfred de Vigny, Sainte-Beuve, Stendhal, Flaubert si
Theophile Gautier.
Intr-o seara a fost invitata intr-un mic restaurant, iar la
capatul mesei la care prietenii se stransesera gramada a remarcat un tanar plin de sine, constient de frumusetea si
eleganta lui. Acesta era Alfred de Musset. Relatia lor avea sa devina una dintre cele mai celebre povesti de amor, dar si una care
i-a adus multa tristete, deoarece familia acestuia nu a agreat niciodata
legatura dintre cei doi.
Desi l-a inselat de cateva ori, avea sa il paraseasca
pentru nu mai putin celebrul pianist polonez, Frederic Chopen, pe care l-a
curtat indelung. Tanarul compozitor era mai degraba timid. Inalt, blond si
rezervat, abia scotea cate un cuvant la avalansa de intrebari cu care il asalta
de fiecare data. Uneori parea absent, tusea mult si deseori era febril, fapt care ii dadea aparenta unei oarecare fragilitati. Acesta considera
ca femeia care il exaspera “are ceva care imi provoaca repulsie”. In plus, era logodit cu Maria Wodzinska, iar George Sand u parea genul de femeie care sa se lase cucerita. Il speria determinarea cu care il asalta considerandu-l o reduta. Insa a fost atras de forta si exuberanta ei, in vreme ce ea ii aprecia talentul si
firea boema. Cei doi s-au cunoscut in salonul Contesei Marie d’Agoult, amanta
compozitorului Franz Liszt. Relatia lor a durat 8 ani si, pe masura ce sanatatea lui Chopen s-a deteriorat,
relatia dintre cei doi s-a consumat fiind acaparata de certuri si tensiuni
generate de multiplele scene de gelozie, dar si ajutata oarecum de fiica ei care il vroia afara din viata mamei sale.
Muzica razbatea printre ramurile inverzite pana in inima
gradinii coplesita de miresme florale. George Sand se ridicase usor de pe banca umeda in vreme ce o
carte isi rasfirase paginile ca niste petale in iarba. Pasii ei nu se auzeau pe
caldaram, caci parca plutea suava ca o amintire si usoara ca o zbatere de
aripi. Cunostea acum dimensiunea singuratatii si purta pe umeri povara acestei
apasari.
Viata ei controversata a fost menita sa intrupeze definitia
romantismului exprimat de nu mai putin renumitul parfum pe care l-a inspirat, "Poeme". Jaques Cavallier, creatorul parfumului "Poeme", a marturisit la lansarea
parfumului din 1995 ca George Sand a fost muza lui. El a fost atras
de firea ei extravaganta, de manifestarea plenara a propriei libertati si
identitati, de lipsa de prejudecati, de bogatia sentimentelor si senzualitatea
ei nestapanita. "Poeme" este metafora olfactiva a acestui “menage a trois”,
delicat in lirismul si fragilitatea lui. Povestea spune ca George Sand l-ar fi
parasit pe poet de dragul compozitorului, dupa nenumarate certuri secondate de
pasionante impacari, parasindu-l apoi pe Chopen ca sa se arunce iarasi in
bratele lui de Musset.
Parfumul "Poeme" al casei Lancome debuteaza cu note de varf
de-a dreptul ravasitoare ale florilor de datura, urmate de acordurile delicate
ale macilor albastri himalaieni, ale narciselor si bergamotelor, completate de
aromele cuminti si fructate de coacaze negre, mandarine, prune si piersici.
Urmeaza hora notelor de mijloc in care sunt prinse laolalta flori de portocal,
frezii si iasomie, tuberoze si flori de vanilie, trandafiri si ylang-ylang. Ca
un ultim acord de vioara, notele de baza imprastie miros ambra, mosc, cedru si
boabe de tonka.
Imaginea acestui parfum a fost actrita franceza Juliette Binoche. O intrupare a fragilitatii si feminitatii, a seductiei si frumusetii.
Daca Mos Nicolae
n-a fost darnic sau inspirat, scrieti repede o scrisoare. In curand vine Mos Craciun. Cine stie ce aduce? Pana atunci eu va doresc sa va fie viata un adevarat "Poeme". De la Lancome.
vineri, 4 decembrie 2015
Bamberg sau Venetia in stil bavarez
Uneori e tare greu sa fii un visator incurabil. Mie mi
se-ntampla mai cu seama in sezonul rece, cand frigul ma tine in casa. Al meu zice ca, intr-o alta viata,
cu siguranta am fost urs: iarna hibernam cu tupeu, iar vara o rupeam cu elan pe
poteci neumblate in cautare de minuni. Ce sa zic? Sunt rea la frig. Dar dorul
de a umbla lele ma macina mai tare acum decat in orice alt sezon. Cred ca v-am
mai spus ca mie imi place de mor Germania pe care am descoperit-o in urma cu
vreo cativa ani. Orasele sale medievale sunt adevarate bijuterii si sunt atat
de multe, incat este aproape imposibil sa le vezi pe toate. Seara trecuta am
realizat ca am ramas fara tona de poze facute pe Romantic Road. O pana de
curent mi-a ars primavara trecuta hard-ul si toate amintirile mele s-au
spulberat in neantul virtual. Al meu mi-a zis: ai facut-o intentionat, ca sa
mai mergi inca o data. Ar fi cam greu, caci anumite emotii si stari n-ai cum sa
le traiesti la indigou, prin repetari succesive, dar de atunci ma gandesc parca
mai cu foc la tara asta minunata.
Daca ar fi sa plec acum,
m-as duce la Bamberg, orasul din centrul Bavariei, construit pe cele 7 coline,
strabatut de raul Regnitz in apropierea confluentei cu raul Main. Regnitz imparte localitatea in doua: orasul eclesiastic al printului episcop si cel al
cetatenilor de rand.
Barbatii il cunosc drept orasul celor 9 fabrici de bere care produc peste 50 de sortimente, cea mai renumita fiind berea neagra afumata. In mod cert fiecare si-ar dori o incursiune la Muzeul Berii.
Femeile, romantice din fire, apreciaza mixul de arhitectura gotica,
renascentista si baroca, strazile inguste si pietruite, podetele din lemn si
piatra, casele cochete rasarite parca din ape si ar cerceta minutios Drumul
Castelelor. Orasul vechi este situat pe insula dintre apele raului si denumit de
localnici “mica Venetie bavareza”.
Daca ar fi sa il privesti
de pe cea mai inalta colina, ti-ar intra in ochi turnurile semete ale Domului Domul situat in centrul episcopiei orasului, construit in mijlocul
altor patru biserici care formeaza impreuna o cruce elena. Catedrala Imperiala a Sfintilor
Petru si Gheorghe se afla in centrul spiritual al orasului si a fost unul dintre legatele Imparatului Heinrich al II-lea. Constructia ei a inceput in anul 1002 la comanda Episcopului Eberhard I dupa indicatiile Imparatesei Kunigunde si finalizata dupa 10 ani.
Aici au fost inmormantati cuplul imperial, Kunigunde si Heinrich al II-lea, si Papa Clemens al II-lea.
Cocotat pe cea mai inalta colina se afla Castelul Altenburg, dezvaluind cea mai frumoasa priveliste a orasului. In sec 14 si 15 castelul a servit drept resedinta episcopilor de Bamberg si a fost distrus aproape complet in 1553 de catre Margrave Alfred von Brandenburg in cel de-al doilea razboi care-i poarta numele. Inca se poate vedea cosul de fier care era folosit pentru a trimite semnale fumigene satelor din imprejurimi de pana la 20 de km distanta.
Castelul a fost reconstruit de catre E.T.A Hoffmann in anul 1812. Castelul gazduieste o superba colectie de mobilier vechi.
Acesta a plantat aici aproximativ 4500 de trandafiri. Printre florile parfumate au fost amplasate statui apartinand sculptorului Ferdinand Tietz.
Sus pe una dintre cele 7 coline, cu vedere spre oras, se afla Michaelskirche, lacas de cult in stil romantic, care a fost fondat de catre primul episcop de Bamberg, Eberhard.
In timpul episcopului Otto de Bamberg, in sec 12, abatia a atins apogeul dezvoltarii sale, dar a traversat inclusiv vremuri grele in timpul razboaielor din anul 1525.
Biserica a apartinut unei manastiri benedictine pana cand a fost secularizata in anul 1803, cand episcopii au pierdut puterea politica, iar manastirea a fost cedata administratiei orasului. Astazi, in vechile locuinte ale calugarilor, functioneaza un azil de batrani. Drumul pana sus este vechi si pietruit, cadrat de case la fel de vechi si pitoresti. Dincolo de biserica se desfasoara roata campurile si padurile. O data ce ati plecat pe Drumul Castelelor, alte minuni incep sa se astearna in cale.
Primul este Castelul Neue Residenz care adaposteste pretioase piese de mobilier care dateaza din sec 17-18 si reprezinta reflectarea impresionanta a vietii Printilor-episcopi de Bamberg. Tot aici se afla o colectie de pictura veche si alta de covoare din sec 17 si 18.
Cele 40 de camere sunt decorate cu tavane cu stucaturi, cele mai apreciate fiind Sala Imperiala pictata de Melchior Steidl si apartamentele episcopale.
Alte Hofhaltung sau Curtea Veche se afla intre Dom si Castelul Neue Residenz, numarandu-se printre cele mai impresionante si frumoase creatii ale Renasterii germane.
Aici a fost odinioara Palatul Imparatului Heinrich al II-lea, ridicat pe ruinele fostului castru Babenberg.
Construit ca Palat Episcopal in 1576, adaposteste acum Muzeul de Istorie al orasului, in salile sale putand fi admirate colectii de arta aplicata si decorativa.
Nu trebuie ratata “Beautiful Gateway”, o capodopera a sculptorului Pankras Wagner datand din anul 1573.
Acesta a realizat basoreliefuri ale Maicii Domnului, flancata de cuplul imperial Kunigunde si Heinrich al II-lea, Sf. Petru, Sf. Gheorghe, cei doi episcopi Kilian si Otto cel Sfant, cat si cele doua personificari ale raurilor Main si Regnitz.
In imediata apropiere se afla Muzeul de Istorie si Capela Sf. Katherine unde sunt oficiate casatoriile religioase.
Cea mai populara zona este orasul vechi, construit pe insula scaldata de apele raului Regnitz. Aici este sufletul orasului si zona turistica de interes major.
Stradutele inguste si pietruite, strajuite de magazine cochete sunt luate cu asalt de catre turistii veniti din toata lumea.
Cladirile vechi adapostesc nebanuite tentatii si nepretuite comori. Barcile aluneca pe canale, vaporasele turistice isi ademenesc musafirii.
Cele mai vizitate obiective sunt Old Town Hall, amplasat in mijlocul raului Regnitz, traversat de-o parte si de alta de podurile de piatra, si cladirile fostilor pescari care alcatuiesc “mica Venetie”.
Old Town Hall sau Primaria a fost ridicata de catre burghezii din Bamberg special ca sa evite plata taxelor episcopale.
Legenda spune ca Episcopul de Bamberg nu a vrut sa aloce un teren pentru construirea Primariei, fapt care i-a obligat pe cetateni sa ridice aceasta insula artificiala. Cladirea a fost proiectata de catre Johann Jakob Michael Kuchel in anul 1744 in stilurile baroc si rococo.
Primaria marcheaza de fapt hotarul dintre orasul episcopal si cel al burgheziei de odinioara. In interior sunt expuse colectii de portelan de Meissen, faianta de Strassbourg, piese rare Haguenau si colectia Ludwig. De neratat este Sala Rococo.
Cea mai frumoasa cladire din orasul vechi este Casa Bottinger, construita la cererea lui Johann Ignaz Tobiaz Bottinger care si-a dorit un asezamant care sa intreaca in frumusete tot ceea ce se construise pana atunci. Proiectantul este necunoscut, dar cladirea este atat de renumita incat nu poate fi ignorata de nici un turist. Ceea ce este uimitor este faptul ca insusi episcopul din acea perioada a pus gratuit la dispozitia constructorilor toate materialele necesare deoarece dorea sa sporeasca prestigiul capitalei regale prin edificii cat mai surprinzatoare. Bottinger a avut 12 copii, iar casa, comandata la varsta de 21 de ani, s-a dovedit a nu fi tocmai una perfecta pentru o familie atat de numeroasa.
Seehof detine o superba gradina realizata in stil rococo, cu cascade, fantani si statui realizate din gresie care apartin lui Ferdinand Tietz. Daca va incumetati sa mergeti pe jos si sa explorati acest loc veti avea surpriza sa descoperiti detaliile care fac diferenta intre aceste superbe burg-uri germane.Stiu ca nu e frumos sa mergeti pe jos in vreme ce sa uitati dupa cai verzi pe pereti, dar numai asa puteti vedea acele detalii care va vor surprinde prin frumusetea lor.
Acum, ce sa zic, mi-o fie mie dor de duca, dar parca tot vara e cel mai bine de mers in vacanta. Daca inca nu v-ati facut planuri de sarbatori, iata o idee. Ar fi bine sa includeti aceasta destinatie in vacanta tematica Romantische Strasse, daca e sa o amanati pana la vara. Voi ce ziceti? Iata si cateva harti in caz ca aveti nevoie: una a Bavariei,
alta a orasului Bamberg cu ale sale obiective turistice.
Daca ajungeti pe-acolo, faceti-mi si mie un potop de bine: puneti-mi si mie poze, sa mor de ciuda. Nu de alta, dar noi anul asta spunem pass vacantelor. Ne pregatim de nunta si repetam rolul de socrii mici. Cheltuiala mare, remuneratie dupa posibilitati. :)))
Pozele nu imi apartin. Ele sunt luate de pe net.