Istoria unui destin personal si destinul istoric al unei tari

“In my heart I know the truth, but my mind cannot accepte the reality of what this all means” (In sufletul meu stiam adevarul, dar mintea nu putea sa accepte realitatea a celor intamplate).

Va spune ceva numele Loung Ung? Aceasta autoare, activista si promotoare a drepturilor civile s-a nascut in anul 1970 in Cambodgia si avea 5 ani cand Khmerii Rosii au invadat orasul natal Phnom Penh. Patru ani mai tarziu, peste 2 milioane de cambodgieni din toti cei 7 milioane cat avea statul erau ucisi de catre armatele Khmerilor Rosii. Printre victimele regimului s-au numarat parintii, 2 dintre surorile ei si alte 20 de rude apropiate. Tatal se nascuse in 1931 in provincia Kampong Cham, iar mama vazuse lumina zilei in China si se mutase cu familia in Cambodgia pe cand era inca mica. Cei doi s-au casatorit impotriva vointei familiei mamei, intemeindu-si un camin si traind intr-un apartament din Phnom Penh. Tatal a fost recrutat in politia militara devenind ofiter de rang inalt in guvernul Lon Nol, in vreme ce mama a ramas sa se ingrijeasca de copii si gospodarie. Nu erau saraci: detineau doua masini si un camion, aveau telefon in casa, o cada de fier si apa trasa. Mama era ajutata la treburile casnice de o servitoare. Pana in 1975, familia a fost fericita si a dus o viata normala cu toate ca viata sociala a tarii se schimbase inca din anul 1960, cand politicile de stanga ale printului Norodom Sihanouk tinusera tara departe de haosul care cuprinsese tarile vecine precum Laosul si Vietnamul de sud. Cinci ani mai tarziu, printul avea sa rupa legaturile diplomatice cu America si sa se orienteze catre China si URSS, solicitand asistenta militara si economica, incalcand astfel statutul de neutralitate al Cambodgiei. El a pierdut alegerile in favoarea conservatorilor si a familiei regale Sisowath, vechi dusmani ai lui Sihanouk. Tensiunile sociale au creat un mediu propice dezvoltarii comunismului in zonele rurale, favorizand izbucnirea revoltelor in zona Battambang si a marcat uciderea a sute de tarani si pustiirea zecilor de sate, fapt care a dus la inrolarea benevola a mii de oameni in armata partidului comunist, denumita de Sihanouk Khmerii Rosii. In 1969, trupele americane au bombardat Base Area lansand peste 108.000 de tone de bombe in estul tarii, dar Hanoiul n-a spus nimic despre aceste atacuri ca sa nu fie obligat sa recunoasca prezenta trupelor sale pe teritoriul altui stat, atacuri ramase secrete inclusiv Congresului american si opiniei publice pana in anul 1973. In 1970, printul avea sa fie detronat, iar tara sa fie condusa de un presedinte ales, iar taranii sa isi verse furia pe etnia vietnameza. Revenirea lui Sihanouk alaturi de Khmerii Rosii avea sa arunce tara iar in razboi si sa proclame pe 9 octombrie Republica Khmerilor. Ofiterii partidului comunist erau lacomi si corupti, delapidand fondurile de solda, vanzand armament pe piata neagra, insusindu-si alocatiile ratiilor alimentare in vreme ce oamenii mureau de foame, iar soldatii de rand ingrosau randurile dezertorilor. In 1973 a fost semnat acordul de pace de la Paris, dar Khmerii Rosii au continuat lupta, cu toate ca fortele americane bombardau tara obligandu-i sa se retraga in zonele rurale si slabindu-le forta atacurilor. Dar poporul deja resimtise din plin fanatismul si efectele violentei fara precedent ale khmerilor. Acestia impuneau mutarea cu forta a sate intregi, executarea celor care nu se supuneau ordinelor, interzicerea religiei, uciderea calugarilor, abandonarea traditiilor si obiceiurilor maritale, inlocuind viata tihnita cu stari de teroare. Ei erau condusi de doi membrii fanatici: Pol Pot si Son Sen care credeau ca statul trebuie sa fie distrus complet si recladit, trecand tara prin focul unei revolutii sociale totale. Cei doi au condus Cambodgia intre 1975 si 1979, ramanand in istorie pentru genocidul care a decimat tara. Reformele agricole au dus la instalarea generalizata a foamei, iar lipsa serviciilor medicale a dus la moartea a mii de oameni. In timpul kmerilor au avut loc executii si forme de tortura de o brutalitate greu de imaginat. Cambodgia de astazi inca tresare la amintirea tuturor acestor atrocitati, dar incearca sa isi asume istoria tragand invataminte din faptele trecute. Cand Kmerii Rosii au invadat capitala, Loung se juca afara. Tatal, intuind pericolul iminent, si-a urcat familia in camion si au luat drumul exilului impreuna cu alti locuitori din capitala, hartuiti de catre armatele khmere care ii urmareau. Multi dintre ei au murit de foame si boli, incercand sa isi ascunda identitatea si sa scape de haituitori. O parte dintre membrii familiei au fost mutati fortat intr-o alta zona si pusi la munci silnice, iar unii dintre ei au disparut in conditii ramase neelucidate pana astazi: mama si surorile ei au fost luate de catre soldatii khmeri, tatal a disparut, doar fratele ei Meng a supravietuit si s-a casatorit cu frumoasa Eang. Cei doi au conceput un plan sa plece in Thailanda si de acolo in America, luand-o cu ei si pe Loung in varsta de 9 ani. Ei au ajuns fraudulos in Vietnam cu o barca de pescuit, iar de acolo au plecat in Thailanda si ulterior in Statele Unite. In 1980, Loung impreuna cu fratele ei mai mare, Meng, si sotia acestuia au reusit sa emigreze in America. Cei doi soti au invatat engleza si s-au angajat, reusind sa o inscrie pe Loung la scoala. In 1989 a absolvit studiile si s-a decis sa devina activista. Tot cam pe atunci, mezinul familiei, Kim, a ajuns si el in America, iar putinii membri ramasi in viata s-au reunit. Dupa 15 ani de exil, s-au reintors in tara natala si au aflat ca multe rude au cazut victime ale genocidului. Trecusera ani in care pachetele cu mancare si haine luasera drumul catre tara natala si nu aveau nici cea mai vaga idee daca intrasera sau nu in posesia rudelor aflate inca in viata. Incepand cu anul 1995, Loung a efectuat peste 30 de vizite in Cambodgia incercand sa sprijine prin actiunile sale umanitare femeile - victime ale violentei domestice, copiii soldatilor ucisi in lupta cu khmerii rosii, victimele umane ale campurilor minate, sustinand nenumarate conferinte in care aducea in atentia lumii traumele unui popor aflat in convalescenta dupa razboi. In 2013, Loung a scris scenariul unui film, “Girl Rising”, in care povestea istoria a noua tinere extraordinare care traiau in noua tari diferite, dar care impartaseau experiente traumatizante: fie au fost fortate sa se casatoreasca, fie traiau intr-o forma de sclavie domestica, ori erau victimele traficului de persoane sau ale violentelor conjugale. Loung a adus in background importanta educatiei si puterea ei de a schimba, in particular, mentalitati obosite si, in general, lumea. Rolurile au fost interpretate de nume celebre ale cinematografiei precum Salma Hayek, Cate Blanchett, Anna Hathaway, Alicia Keys, Meryl Streep, Kerry Washington, Selena Gomez si Priyanka Chopra. 

Loung a scris nenumarate alte carti in care si-a asternut memoriile si a povestit traumele copilariei si adolescentei sale: “First They Killed My Father:A Daughter of Cambodgia Remembers”, “Lulu in the Sky” si “Lucky Child” fiind incluse in multe din programele scolare la nivel international si publicate in peste 14 state, traduse in limbile: engleza, germana, franceza, italiana, norvegiana, daneza, spaniola si japoneza. Prima carte povesteste traumele copilariei in care spiritul liber nu a putut fi subjugat de catre tirania Khmerilor Rosii. Ca viata isi urmeaza parcursul indiferent de ce esti obligat sa simti si sa traiesti, dandu-ti forta sa inveti sa supravietuiesti. Revenind la un citat din cartea ei, iata cum descrie o intamplare dintr-o zi banala a copilariei sale din vremea razboiului care a distrus o tara si a marcat destine a milioane de compatrioti:

“Trebuie sa merg la toaleta” i-am zis mamei dupa cina.

“Mergi in padure”

“Unde?”

“Unde vrei. Asteapta sa iti aduc hartie.” Mama s-a dus si s-a intors cu o bucata de hartie in mana. Mie nu mi-a venit sa cred ochilor cand am vazut bucata de hartie pe care o tinea in mana si i-am zis: “Mama, dar sunt bani. Nu pot sa folosesc banii.”

“Foloseste-i, oricum nu ne mai sunt de nici un folos”.

Intr-o lume nebuna, viata obisnuita nu-si mai gaseste rostul. Cineva care nu traieste teroarea nu poate sa inteleaga frica si umilinta si nici nu poate accepta migratia popoarelor al caror trai a fost pur si simplu pulverizat. Cand mintea noastra nu poate sa cuprinda logica existentei umane, incercati sa va puneti pret de o secunda in locul victimelor. Cati dintre noi am rezista? Sau cati dintre noi nu ne-am lua destinul in brate incercand sa supravietuim?
Asta imi aminteste de un citat care apartine lui Alexander Graham Bell care spunea asa: "When one door closes another door opens, but we look so long and so regreatfully upon the closed door that we do not see the ones which opens for us." (Cand o usa se inchide, alta se deschide, dar privim atat de lung si cu atata regret la usa inchisa incat nu o vedem pe aceea care ni s-a deschis).

Planul de vacanta Salzkammergut

Dupa cum va povesteam in materialele prezentate, noi am ales in acest an sa calatorim de-a lungul traseului turistic Austrian Romantic Road pana in zona Salzkammergut, un taram situat la congruenta celor trei landuri: Upper Austria, Styria si Salzburgland. 

Drumul a inceput la Viena si sa terminat nu departe de Salzburg, insumand aproximativ 360 de km, iar de-a lungul traseului am intalnit o salba de castele, palate, abatii, lacuri, pesteri, formatiuni muntoase, hanuri, muzee si orase medievale de o frumusete greu de descris in cuvinte. Pe acest traseu s-au aflat odinioara vechile drumuri romane, de-a lungul carora au fost ridicate fortarete, apeducte, in jurul lor dezvoltandu-se orasele Wels, Enns, Krems, Durstein si  multe altele. Calugarii benedictini au construit in celebra Vale Wachau si nu numai manastiri, abatii, au dezvoltat centre de cultura si si-au exercitat puterea economica, etalandu-si averile agonisite din avicultura sau taxele de navigatie pe Dunare. 

Cea mai frumoasa portiune este cuprinsa intre Krems si Melk, pe o distanta de 50 de km, insumand peste 5000 de monumente istorice. Pentru cei care planuiti o excursie de weekend e bine sa parcurgeti drumul ducandu-va pe unul dintre malurile Dunarii si sa va intoarceti pe celalalt. Puteti merge cu masina, cu trebul, cu vaporul sau pur si simplu cu bicicleta. Pentru cei care mergeti cu masina proprie, setati ca GPS-ul sa nu va scoata la autostrada, ci pe unul dintre drumurile nationale marcate S sau B, urmand sa tineti de indicatoarele Romantic Road de culoare maro. 

Salzkammergut este o zona muntoasa superba cu peste 70 de lacuri glaciare dintre care noi am vazut: Mondsee, Wolfgagnsee, Attersee, Gossausee,

Grunglsee, Toplitzsee, Kammersee, Haldstattersee, toate  formate de-a lungul raului Traum, unul dintre afluentii Dunarii. 

Ea este formata din alte zece zone mai mici: Almtal, Attergau, Attersee, Bad ischl, Traunsee, Wolfgangsee, Dachstein, Mondsee, Fuschlsee si Ausserland, fiind aria turismului ecologic unde regulile si legile mediului sunt respectate cu strictete. De aici au fost adusi in sec 17 o parte dintre locuitorii regiunii in Transilvania.  

Numele de Salzkammergut deriva din Administratia Imperiala a Minelor Saline este cautata pentru peisajele ei extraordinare. Aici se practica sporturi nautice, ski, drumetii si ciclism, dar si calaria, golful cricketul si alte sporturi.

Iata traseul urmat de noi:

1. Wien – KORNEUBURG, 28 km, Castelul Kreuzenstein, adresa:2100 Leobendorf near Korneuburg; Kreuzensteiner strasse , Burg Kreuzenstein; orar 10.00-16.00, 10 eur/persoana;

2. Korneuburg - KLOSTERNEUBURG: 23 km - Manastirea Klosterneuburg, adresa: Stiftplatz 1 Klosterneuburg, orar: 10.00-17.00;

3. Klosterneuburg – TULLN AN DER DONAU, 23 km, doar trecem, fara oprire;

4. Tulln an der Donau – KREMS 41 km, fara oprire;

5. Krems – SPITZ, 19 km, Hinterhaus Castle,adresa Auf der wehr,Spitz ; 15 eur/persoana;

6. Spitz – MELK, 19 km, fara oprire;

7. Melk – Schallaburg, 5 km:

a) Renaissanceschloss Schallaburg, adresă: Schallaburg 1, 3382, orar  9.00-17.00; family ticket – 18 eur sau 10 eur/persoana;

b) Mörwald Grafenegg Castle, 3485 Grafenegg 12 Schallaburg – Melk, 10 km, hotel

c) Schloss Schonbuhel, adresa Melk District; Marktgemeinde Schonbuhel Nr.48, 3642 Schönbühel-Aggsbach sau Aggsbach-Dorf 48, 3642, Austria

d) Artstetten Castle, adresa: Schlosspl. 1, 3661 Artstetten;

e) Lieben Castle.

8. Melk – YBBS, 23km, fara oprire;

9. Ybbs – WIESELBURG, 9 km, de facut un tur rapid;

10. Wieselburg – AMSTETTEN, 29km, de facut un tur rapid; de la Ybbs, Amstetten, Mostviertel si pana la Waidhofen ("Oraşul turnurilor "), se afla constructii medievale de aparare, biserici baroce, stradute romantice si piete cu deschidere mare.

11. Amstetten – ST.PETER, 23 km; fara oprire;

12. St Peter- STEYER, 18km, oras medieval cu:

a) Lamberg Castle, adresa: Berggasse 2, A-4400 Steyr, 9 Eur/pers

b) Castel Vogelsang, adresa: Preuenhueberstraße 14, 4400 Steyr;

13. Steyer – BAD HALL, 18km, statiune termala, fara oprire;

14. Bad Hall – KREMSMUNSTER, 8km, Kremsmünster Abbey adresa: Stift 1, 455 Kremsmunster;

15.  Kremunster – VORCHDORF, 21km, in trecere fara oprire;

16. Vorchdorf – SCHARNSTEIN IM AMSTAL, 18 km, fara oprire;

17. Scharnstein – GMUNDEN, 15 km, cu:

a) Schloss Ort- Ort 1, 4810 Gmunden; orar 10.00-17.00, 3 eur/persoana;

b) Castle Weyer adresa Karl Jos. v. Frey-Gasse 27, 4810 Gmunden,

c) croaziera cu vaporul,

d) Rathaus si fantana ceramica Salztragerbrunnen; fabricile de ceramica;

18. Gmunden – TRAUKIRCHEN,11 km, fara oprire;

19. Traunkirchen – HALLSTATT, 42 de km fara oprire. 

Locul de cazare pentru intreg sejurul a fost stabilit la Hallstatt, iar de aici am mers la:

a) Salzburg –Mautendorf, 117 km,  unde am vizitat:

* Mautendorf Castle, adresa 5570 Mautendorf, 9.30-17.30;

* Schloss Hellbrunn, Furstenweg 37, Salzburg

b) Hallstatt – Werfen, 67 km, Castelul Hohenwerfen, adresa Burgstrasse 2, Werfen, deschid de la 9.00-17.00, LUNEA INCHIS, pret: cu funicular 13.5 euro/persoana, fara- 11 euro/persoana.

c) Hallstatt – Bad Ischl, 20km, Vila Kaiser,adresa Jainzen 38, 4820 Bad Ischl, orar: 9.30-17.00, tarife: doar parcul – 4.5 euro/persoana, parcul si muzeul fotografiilor – 6.5 euro/persoana, parc si Kaiservilla 13.50 eur/persoana, toate 3 – 19 eur/persoana.

d) Hallstatt – lacul si statiunile St Wolfgang am Wolfgangsee, 34km, si 

St Gilgen; cei interesati pot face un drum cu Schafbergbahn (tren cu locomotiva cu aburi sau trenuletul cu cremaliera), care urca pana la cota 1796m de unde pot fi admirate lacurile Attersee, Mondsee, Wolfgangsee si Zellersee, adresa: Markt 35, 5360, St Wolfgang ; pt orar si pret vezi printul.

e) Hallstatt – Obertraun, 4.5 km cu:

**pesterile de gheata de la Dachstein (pestera gigant) cu telecabina pana la 1800m si – OPTIONAL!!!! - tot circuitul adică vizitarea celor 2 pesteri pe munte (Ice Cave si Mammuthole) si una la poalele lui (Krippenstein sau Pestera muzicala), inclusiv urcatul cu cele 3 telecabine 49 Eur/persoana la care se primesc reduceri substantiale. Pestera Koppenbruller (pestera muzicala) este cea mai riscanta dintre toate 3: pestera gigant, pestera mamut si pestera muzicala;

** urcatul la 2110m la „Five Fingers“ ( adresa Winkl, 4831) de unde se vad lacul Hallstatt, satul Obertraun, ghetarul Dachstein si muntii. Drumul pană la 5 Fingers este bun, nu este asfaltat dar este un peitriș bătătorit. Drumul este lin la început dar spre sfîrșit este mai anevoios, de aceea pe tot traseul se găsesc bancuțe pentru a mai putea face ceva pauze – vezi print!

**“World Heritage Helix” o spirală din metal care îți oferă de asemenea o priveliște superbă. În capătul spiralei adminstratori locului au amplasat pe un suport un aparat foto cu ajutorul căruia se pot face fotografi care după aceea pot fi descărcate de pe siteul următor: http://fp21.it-wms.com/archive/archive.php?cam=1

f) cel mai frumos lac, Gosausee,

g) plimbare pe 3 lacuri Grundlsee, Toplitzsee si Kammersee, pe uprimul croaziera cu vaporasul si cel de-al doilea cu o lotca cu motor. La ultimul lac se poate ajunge pe o poteca prin padure mergand circa 5 minute pe jos, iar intre Grundlsee si Toplitzsee este o poteca turistica (circa 20 min sau cu trasura 4 euro).

h) Hallstatt – Bad Durrnberg, 68km, langa Hallein, cea mai veche mina de sare din lume cu trenuletul de mare viteza si 3 tobogane,  pestera Salt Mine Hallein, 19 euro/persoana; orar 9.00-17.00. Turul dureaza 70 de minute; mina nu se viziteaza fara ghid. Este necesar sa ajungi cu 15 minute inainte de inceperea turului.

i) satul celtic, adresa: Ramsaustrabe 3, 5422, Bad Durrnberg;

j) Hallstatt – Bone House - in incinta curtii bisericii catolice – 1.5 eur/persoana impreuna cu lacul si cea mai veche mina de sare. Plimbare pe lac o ora, 7.5 eur/persoana.

K) lacul Mondsee si orasul;

La intoarcere, iubitorii de natura pot opta traseul prin Transalpina care trece prin

Popasul Hochtor si localitatea Hochkar. Astfel veti putea vizita si localitatea

Mariazell cu unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Austria.

Noi am ales varianta Romantic Road si am vizitat castelele Lieben, 

Artstetten si palatul Laxenburg.

Pentru toti cei care veti ajunge aici, NU UITATI de Salzkammergut Card care va oferta reduceri de pana la 30%  si poate fi cumparat din orice birou de turism, sau il primiti din acelasi loc GRATUIT pentru mai mult de 3 nopti cazare. 

De asemenea, pentru mai putin de 3 nopti cazare veti primi GRATUIT un card cu reduceri pentru obiectivele din localitatea unde aveti rezervarile facute. Cardul este valid timp de 21 de zile din momentul inceperii sejurului, iar discount-urile se acorda nominal, pentru fiecare persoana in parte, el nefiind transferabil. Veti primi brosuri in care vi se vor detalia obiectivele turistice si locurile in care beneficiati de aceste reduceri.

Noi am facut rezervarile in iarna, special ca preturile de cazare sa nu fie foarte mari, iar efortul bugetar foarte mare. Casarea a costat 100 de euro/noapte pentru 2 persoane si am avut: dormitor cu pat matrimonial, chicineta, balcon cu pat de o persoana, baie mare cu dus, hol cu dressing. Am mancat in camera si am gatit chestii frugale. Magazinele erau in apropierea hotelului. Cu motorina, mancare si intrari la obiectivele turistice am mai cheltuit alti 700 de euro. Buget total 1500 euro! Pentru noi este un lucru obligatoriu sa cumparam bilete iarna cand cererea nu este mare si sa le achitam tot atunci, astfel incat sa nu murim incet si sigur cand plecam in concediu. Spre disperarea doamnelor, NU am facut nici un fel de alte cumparaturi si nici nu am umblat prin magazine. Am rezistat eroic oricaror tentatii de acest gen si inca mai traiesc! :))

Sper sa va ajute planul meu de vacanta sa va creati propriile voastre amintiri si sa imi povestiti si mie experientele voastre inedite. 

Ceea ce m-a impresionat pe mine:

- atitudinea impecala a tuturor celor care lucreaza in turism fata de oaspetii veniti din toate tarile si continentele;

- faptul ca a fost reinventat costumul national traditional austriac, fiind obligatoriu de purtat de catre toti cei care intra in contact direct cu turistii;

- ca austriecii tineri si batrani au recapatat placerea de a-l purta pe strada ca semn de mandrie nationala si au impulsionat si turistii sa faca acelasi lucru cu porturile lor nationale (am vazut pe strada italience, chinezoaice si japoneze in port national! O nebunie!!!!). Mi-a parut rau ca anu am avut si eu un costum popular sa promovez Romania!

- ca la 2450 de metri un nene de la salubrizare mergea cu sacul in mana zeci de km pe munte ca sa aduce chistoacele de tigari. Pe el l-am vazut, chistoacele nu! Dar el insista sa adune gunoiul care nu exista in varf de munte pentru ca asta era treaba lui;

- ca Austria arata ca si cand renovarea si restaurarea arhitecturala s-ar fi incheiat ieri, iar turistii ar avea sansa sa viziteze toate aceste minunate locatii chiar de a doua zi!;

- ca au sosele excelente inclusiv in coclauri, pe varf de munte;

- ca nu vezi fir de buruiana, indiferent ca esti pe autostrada sau pe sosele de tara.

Sunt cateva exemple, fara pretentia de a le fi epuizat. Cel mai bine, mergeti si vedeti cu ochii vostri. Odata si-odata va veni valul pana in Romania! Va spun eu, n-avem cum sa scapam!

Palatul Laxenburg – The "little treasure house of Austria"!

Nu stiu cum va simtiti voi pe drumul de intoarcere acasa din concediu, dar in mine plange sufletul. Avusesem un sejur plin de atatea locuri minunate incat mi-era greu sa spun unde imi placuse cel mai mult. Tacerea devenise oarecum apasatoare. Parcasem la ultima statie. Trecusem de Viena si cam in 15-20 de minute doar ce ajunsesem intr-un orasel cu aspect evident imperial. Aici s-a aflat resedinta de primavara a familiei imperiale. Pe vremuri, localitatea se numea Lachsendorf, devenind Laxenburg in timpul dinastiei de Habsburg din care au provenit toti imparatii Imperiului Germanic si Austriac. Domeniul era format din castelul ridicat pe o insula in mijlocul parcului, muzeul Franzensburg, Blauer Hof, Alten Schloss, Turnul Platz si Templul Concordia. 

Intrarea se face printr-o parcare mare, flancata de-o parte si de alta de cladiri impunatoare care fac parte din domeniul palatului. Intregul complex se afla pozitionat in centrul localitatii si, pe oriunde ai fi intrat, dadeai imediat cu ochii de Schlosspark Laxenburg, un parc imens care se desfasoara pe 280 de hectare. Maria Tereza a iubit acest loc si si-a stabilit resedinta de primavara lasand-o mostenire urmasilor. Imparatul Franz Josef si imparateasa Elisabeta si-au petrect luna de miere in Laxenburg, iar doi din cei 3 copii ai lor, Gisela si Rudolf, s-au nascut tot aici.

Cladirea principala, Blauer Hof, a fost ridicata de catre Melchior Arguello in 1544, transferata ulterior in proprietatea fratilor Bloe, ca in 1705 sa intre in posesia vice-cancelarului Friedrich Karl Schonborn care a extins constructia existenta dupa planurile arhitectului Lukas von Hildebrandt. 

In 1762, castelul de odinioara a fost din nou transformat de catre ducele Daun si transformat in palat (Grunne-Haus). Maria Theresia avea sa il insarcineze pe arhitectul curtii imperiale,  Nicolo Pacassi, sa ii dea forma in care poate fi astazi vizitat. El a mutat intrarea principala de pe est la nord, trasformand-o intr-una spectaculoasa. Oaspetii traversau un platou generos, in jurul caruia se afla satul. 

Pe fatada cladirii principale se afla un portico, balconul si podul pe care a fost montat un ceas. Principalele saloane care meritau vizitate erau sufrageria ovala, cu superbele sale fresce semnate de Vinzenz Fischer si sala de teatru proiectata de catre Pacassi.

Turistii pasionati de plimbarile pe jos, aveau la dispozitie 3 rute turistice marcate prin nume si culori diferite: Sissi, Franz Josef si Rudolf, insa noi am preferat sa ne urcam in trenuletul turistic si bine am facut, pentru ca parcul era imens. 

Am trecut pe langa Alten Schloss amplasat putin in interiorul parcului unde astazi se afla sediul Arhivelor de Film ale Austriei. Alter Schloss sau castelul vechi dateaza din sec 13 si deschide panorama spre gradinile domeniului. El a fost folosit de catre Albrecht III-lea ca si castel de vanatoare. In secolul 17, arhitectul Imparatului Leopold I, Lodovico Burnacini, a renovat parcul in stil baroc, iar incepand din sec 18 palatul impreuna cu gradinile sale au fost folosite ca resedinta de primavara a dinastiei de Habsburg.

Tot atunci a fost extins palatul alaturandu-i-se cladirile care il flancheaza astazi de-o parte si de alta, avand pe platoul din fata o fantana arteziana.

A urmat traseul pe langa cascada cu lei si am ajuns la Castelul Franzensburg, ridicat pe o insula artificiala, inconjurat de un lac care se intinde pe alte 25 de ha. 

Fostul castel Franzenburg a fost ridicat la cererea lui Franz al II-lea ca un omagiu dedicat dinastiei care avusese “destinul sa conduca intregul univers”. 

Castelul a fost construit in anul 1800 si intrarea se face cu bacul care traverseaza turistii de pe un mal pe celalalt. 

Ne lipisem de un grup de turisti pensionari austrieci in speranta ca vom putea intra sa vizitam interioarele impreuna cu ei. N-a fost sa fie asa, pentru ca ei erau vorbitori de limba germana si nu a fost chip sa le convingem pe doamnele de la casa sa ne lase sa intram cu grupul, ci insista sa asteptam pana se forma un alt grup vorbitor de limba engleza. Citisem ca in salile castelului erau expuse bogatiile imperiului: colectii de pictura in ulei si pe sticla,vitralii,  mobilier masiv vechi, baldachine, draperii si tapiterii pretioase, statui, vase si mozaicuri, plafoane din lemn sculptat, lambriuri  paspolate cu foita de aur, colectii de arme si alte comori pe care diversi imparati le primisera cadou in timpul domniilor, toate expuse in sali tematice: sali de receptie, sala de corespondenta, sala tronului, sala incoronarii, sala torturii, sala cavalerilor, sala Lorena, capela, camera de tors, camera Luizei, camera reginei si Dumnezeu mai stie cate altele. 

Acest castel nu a fost niciodata locuit, el indeplinind rolul unui muzeu al dinastiei de Habsburg. Evident ca am regretat faptul ca venisem pana aici si nu puteam sa intram in interior, dar ne-am consolat intr-un final si am vizitat in schimb parcul si mai apoi orasul,

cu frumoasa biserica amplasata strategic in fata palatului si 

Primaria, in dreapta palatului –

o frumoasa manastire inchisa si ea publicului, zavorata in spatele unei porti dantelate din fier forjat,

cladiri vechi si cochete, 

fantani arteziene, 

superbe statui, magazine de antichitati, o gelaterie unde am mancat o nebunie de inghetata. Habar nu am cand au trecut 4 ore. Lumea inca venea in valuri cand noi ne-am recunoscut infranti: nu mai aveam ce vizita. Al meu se gandea la singura placere ramasa pe tapet: o bere rece! Eu ma bucuram in sinea mea de faptul ca urma sa imi revad copiii. Ce sa va mai spun? Ne-am urcat in masina si ne-am indreptat catre Viena, cea de-a doua casa a noastra, sufleteste vorbind. O singura bucurie mai ramasese: intoarcerea in Romania in formatie completa. Pret de un weekend, dar era bine si asa. La anul voi fi soacra mica, sarit planuri de vacanta. Prin urmare facem pauza. Pana una-alta, stiti cum e vorba aia: toate drumurile duc la Roma, ale noastre toate merg intr-un singur sens: spre Romania. Nu am vazut emigranti, nu am sesizat panica si frica, in Austria lumea isi traieste viata in liniste, dandu-i sens si valoare. O sa ajunga odata si-odata starea asta de fapt si la noi, in Romania. Pana atunci va las cu bine. Fiti cuminti. Data viitoare va dau planul de vacanta!