vineri, 30 mai 2014

“Eleganta nu e posibila fara el…parfumul face parte din tine” – Coco Chanel


Atunci cand alegi un parfum te pregatesti sa spui celor din jur o poveste despre tine, femeia care se autodefineste in comparatie cu celelalte. Vrei ca lumea sa stie ca esti unica, prin suma trairilor, viselor si iubirilor tale. Parfumul tau este semnatura olfactiva personala, este amprenta pe actul de identitate care iti legitimeaza eleganta in societate, este umbra sufletului tau care se armonizeaza cu simturile celor din jur. E simbioza dintre ceea ce esti si ceea ce ai vrea sa fii. Esti modul in care stii sa “porti” parfumul, legitimandu-te astfel in fata tuturor. De ce spun asta? Unele femei construiesc adevarate sedinte de brainstorming ca sa isi aleaga toaleta unei zile, tocesc oglinda, altele umplu scara blocului sau cabina liftului de mirosul parfumurilor grele din calea carora fugi cu stomacul intors pe dos! Dar uneori se-ntampla ca sa treaca pe langa tine un parfum care iti lasa in urma, ca o boare, un miros suav si fara sa vrei intorci capul zambind, ca si cand ai fi prins in causul palmei definitia unei stari! Acesta este parfumul adevarat, cel care te bucura si nu te lasa pana nu zambesti si pana nu-ti intoarce capul la spate uitandu-te dupa femeia care pluteste indiferenta la reactii. Dar putine femei stiu cum se poarta un parfum! Pentru ca parfumul nu se aplica in cantitati industriale, ci se pulverizeaza discret in zonele delicate ale corpului: la baza gatului, la incheieturile mainilor, la tample si in par. Va mai aduceti aminte gestul absolut cuceritor al divelor care isi inaltau barbia, dand la iveala un gat superb arcuit si umerii frumos conturati care puneau in valoare sanii pietrosi si curiosi in vreme ce isi plimbau senzual dopul de sticla “inmuiat” in parfum in locuri ascunse menite sa starneasca voluptati? Partea inferioara a lobului urechii, curbura delicata dintre sani, incheietura genunchilor sau a bratelor... de aceea cred ca amorul nu mai este atat de versat in arta seductiei incat barbatul sa fie curios sa exploreze senzorial corpul unei femei. Pragmatismul a invins romantismul, in defavoarea ritualului de seductie. Tinerele generatii nu stiu ca drumul parcurs face toti banii, nicidecum destinatia. Iar noi suntem prea obositi si indiferenti sa le povestim ca jocul in sine constituie marea provocare. Ludicul  se stinge in vulgul existentei cotidiene, macinata de alte prioritati, materiale sau politice. Cate femei mai obisnuiesc astazi sa isi mai parfumeze apa din cada si cate dintre noi se rasfata cu o ultima aplicare inainte de culcare? Pacat, de vreme ce fiecare din noi ne aducem aminte in primul rand de mirosuri, iar mai apoi de oameni si fapte. Vorbim de mirosurile copilariei, de mirosurile iubirilor, de mirosul esecurilor, de izul amintirilor carora le asociem oameni, experiente, intamplari. Nu intamplator parfumul devine o jumatate care isi cauta perechea, intr-o chimie care functioneaza si actioneaza in plan senzorial si afectiv, scapand controlului ratiunii. De regula, o femeie se identifica doar cu un singur parfum, cel pe care il foloseste zi de zi. Cam greu de ales intr-o oferta atat de tentanta. Eu cred ca o femeie ar trebui sa aiba cel putin doua parfumuri: unul de zi si altul de seara. Eu ma rasfat ziua cu 
See By Chloe, 
Organza by Givenchy, 
Chance si 
Madmoizelle Chanel, iar seara cu
Chanel no 5. N-am reusit niciodata sa am doar doua: am parfumuri pe care mi le cumpar eu:
Versus by Versace, 
Samsara by Guerlain, 

Amarige by Givenchy in varianta clasica, 
desi tare mi-as dori varianta de lux, dar si parfumuri pe care mi le cumpara al meu 
Million Lady by Paco Rabanne, 
Bvlgari Omnia Green Jade. Greta Garbo spunea ca “daca barbatului tau nu-i place parfumul, schimba barbatul – nu parfumul”. Eu am ales sa am mai multe parfumuri. Am parfumuri noi, dar si parfumuri pe care le port dupa mine in timp. Sunt parfumuri pe care le-am avut odinioara si, desi mi le-as dori din nou, nu le-am mai gasit dupa aceea niciodata:
Duende by Jesus del Pozo, 
Oblique Play by Givenchy, 
 Chloe, 
Mitzuko by Guerlain. Sunt parfumuri care nu se potrivesc PH-ului meu si cu toate astea nu renunt la ele datorita povestii din spatele lor: 
Jungle by Kenzo, 
Shalimar by Guerlain si alte cateva. Cu regret trebuie sa spun ca, desi mi le-as dori pe toate odata, ele au intrat pe rand, tiptil sau zgomotos, in viata mea si au cam iesit la fel, lasand in urma lor amintiri olfactive minunate. Desi in timp s-au strans mai multe, in memorie au ramas doar cateva. Cate sunt bifate la "mi-as dori sa le am"? Nenumarate. Cate mi s-ar potrivi? Cine stie pana nu ne confruntam direct? Am invatat astfel ca acelasi parfum nu miroase la fel pe doua persoane diferite, fiecare dintre ele avand PH-ul diferit; sa nu incerc parfumul pe tester, ci doar pe pielea mea. Nu imi cumpar un parfum atunci cand oscilez intre mai multe. Oricum dupa ce miros 2-3, nu mai identific notele celorlalte. Si intotdeauna imi doresc ca parfumul, oricare ar fi el, sa semene cu mine! Cum sunt eu? Asemenea parfumului meu, iar zilele mele sunt diferite, asemeni parfumurilor mele.