Maria Tanase - un brand de tara fara egal

Povestea Mariei Tanase a inceput in satul oltenesc Mierea Birnicii de pe Valea Amaradiei, sat in care, la 17 ani, Ion Coanda Tanase vindea zaharicale prin Craiova. Se decisese sa lase Bania si sa-si faca rost in Bucuresti vanzand rahat cu apa rece la portile Cismigiului. In 1905 s-a angajat ca muncitor la gradina boierului Alexandru Marghiloman unde n-a stat foarte mult, mutandu-se ucenic la vestitul florar Vermeulen. Aici a deprins meseria cultivarii florilor de sera si a zarzavaturilor. In 1907 s0a angajat la Gradina Botanica de pe Dealul Cotrocenilor unde a intalnit-o pe ardeleanca Ana Munteanu din satul Carta, Fagaras cu care s-a insurat. Maria Tanase s-a nascut in capitala, in mahalaua Caramitarii de Jos, pe 25 septembrie 1913, fiind al treilea copil la parinti. Parintii reusisera sa isi cumpere o casa cu acoperis de stuf si o bucata de pamant in ulita Livada cu Duzi din mahala. Casa era asezata la marginea Bucurestiului, astazi inima cartierului Tineretului.  Cei doi soti s-au ocupat cu cultivarea pamantului, folosindu-si cunostintele invatate in perioada uceniciei in gradini.Cand afacerea a inceput sa mearga, si-au adus muncitori din satele natale, iar sotii Tanase au inceput sa prospere. Florile le vindeau in Piata cu Flori de la Hanul lui Maniuc. “Le vindeam angro. Negustorii iti dadeau banii dupa vreo 2-3 zile. Era o rusine sa te duci sa iti vinzi singur marfa. Mergeam pe jos cu cate 200 de buchete de crizanteme“, „Am muncit de mic. Toti copiii se jucau, numai noi nu. Primeam pauza doar atunci cand era prea cald. Pliveam, recoltam ardei iute, apoi culegeam cu galetile. Dupa ora patru dupa-amiaza veneau oltenii si cumparau cate o suta de ardei deodata…Ma intreb si acum cine manca atata ardei…”scria mai tarziu Maria Tanase. Si-a iubit tatal si fascinatia ei pentru scena s-a nascut o data cu povestile olteanului despre lumea pe care o descoperea in Bucuresti: “Acuma imi dau seama de ce mi-am iubit atat de mult pe taica meu! Uite asa facea si el cu muncitorii lui de la gradina cand ii iesea un ban in plus.” Ion Tanase iubea teatrul si opereta si se presupune ca aici vindea o parte de buchetele cu flori daruite artistilor. Tanase tatal stia pe de rost ariile interpretate de tenori, iar cand ajungea acasa se dezlantuia chiar el in propria sa reprezentatie artistica in fata familiei. Canta, dansa, imita, povestea cu lux de amanunte tot ceea ce vazuse in culisele spectacolelor bucurestene.In timpul razboiului, cand barbatii erau plecati pe front, Tanase era deja batran si isi muncea livada cu ajutorul prizonierilor de razboi. Cand Bucurestiul a fost bombardat, o bomba a cazut in gradina lui si i-a omorat doi oameni. Apoi au venit comunistii, iar Tanase n-a scapat de opresiune fiind considerat “taran mijlocas” si i-au dat inclusiv nepotii afara din scoli. Cand a dat sa moara, deja batran si neputincios, dar perfect lucid, si-a rugat un prieten “sa sarute pamantul tarii cand se va elibera de comunisti si din partea lui”.

Copilaria Mariei a fost una grea, nevoita sa renunte la scoala in clasa a III-a si pusa sa munceasca in gradina alaturi de ceilalti membrii ai familiei. prima oara a urcat pe scena Caminului Cultural “Caramidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfarsit de an a Scolii Primare nr 11 in anul 1921, apoi pe sena Liceului “Ion Heliade Radulescu”. Cand avea 15 ani, s-a inscris la concursul “Miss Romania”, dar a picat la proba “costumelor de baie”, juriul considerand ca avea picioarele prea groase, iar corpul ei era in formare. In cartea “Maria cea fara de moarte” scrisa de Gaby Michailescu, impresarul artistei, el povesteste  ca frumusetea ei a fost sesizata de un medic tanar de la Spitalul Central care a sedus-o si a lasat-o grea la varsta de 16 ani si care i-a provocat un avort. In urma acestei intervenii, Maria n-a mai putut avea niciodata copii. Multi ani mai tarziu, aflata pe patul spitalului Fundeni, cu cateva zile inainte sa moara, aceasta s-ar fi confesat”o viata intreaga am suferit pentru ca nu las in urma mea copii”. Maria a regretat toata viata acel avort si a cantat cu o pasiune si o deznadejde profunda aceasta experienta miscand pana la lacrimi audienta. Ea canta despre moarte si despre blestemul pentru “cine iubeste si lasa/Dumnezeu sa-i dea pedeapsa”. Dupa avort, Maria a fugit de-acasa si s-a angajat casiera intr-un birt dintr-una din mahalalele bucurestene. Debutul ei neoficial a avut loc intr-una din carciumi, iar cantecele ei bucurau mesterii care veneau sa o asculte. In 1930 s-a angajat la “Bufet de 7 lei” unde l-a cunoscut pe Sandu Eliad, regizor la Teatrul Baraseum, cel care avea sa o prezinte folcloristului Harry Brauner. In 1934, la 21 de ani, a fost acceptata sa cante la Teatrul de Vara Carabus, condus de marele actor Constantin Tanase. Aici a cantat intr-un grup vocal alaturi de Lia Bogdan, Marcel Emilian, Milica Milian si Stefan Glodariu, Pe 2 iunie a debutat in revista Carabus – Express a lui N. Kiritescu. 

Constantin Tanase i-a propus pseudonimul Mary Atanasiu sau Elise Lame. “Lui m-a recomandat Alfred Paximade care nu mai putea dupa mine:”Ia fata asta; e vesela, dezghetata, plina de talent”. Dupa ce, de forma, m-a intrebat”Fa fata, ce vrei tu sa joci?”, Tanase mi-a dat rolul unei bagatoare de seama intr-un sextet. In a doua scena, dadeam branci celor care stateau…Pe afisele acestui spectacol am fost trecuta subt numele de Elise Lame. In a doua revista, mi s-a pregatit un cache-sexe cu pene de strut, sutien, pantofi de lame si o palarie gen fresh-cancan. Cum sa ma imbrac asa, eu, care veneam dintre razoare si bibilici?! In ajun de premiera, mi-am facut bocceaua si am plecat. Pe afis eram de astadata Mary Atanasiu.“ (Maria Tanase – Interviu de arhiva). A revenit in lumea teatrului cand era deja renumita, jucand alaturi de Ion Manolescu, si in film alaturi de Marcel Anghelescu, Mihai berechet si Florin Piersic in “Ciulinii Baraganului”. In acelasi an a inregistrat romanta “Mansarda” compusa de Nello Manzatti la casa de discuri “Lifa Record”. reusita a fost extraordinara cu toate ca imprimarea a fost de proasta calitate. La scurt timp a imprimat “Nunta tiganeasca”, iar succesul a fost si mai mare. O singura fata de placa a acoperit in 3 luni o pierdere de 80.000 de lei, o suma imensa la acea vreme. Apoi a fost angajata la “Columbia” din Viena, sub directa indrumare a muzicologilor Constantin Brailoiu si Harry Brauner, unde a inregistrat alte discuri cu melodiile “Cine iubeste si lasa” si “M-am jurat de mii de ori” pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului de lautari Costica Vraciu de la Gorj. “Inapoindu-ma, m-am dus si m-am propus sa cant la radio. Am avut succes. Cu 10.000lei pe luna m-a angajat Vladoianu, ca de la el sa trec la primul restaurant la care am cantat, platita cu 2000 lei pe seara. ce a urmat se cunoaste” (Maria Tanase – Interviu de arhiva)  debutul radiofonic a avut loc in 20 februarie 1938 si a fost acompaniata de taraful Ion matache din Arges. 

Ea a cantat in cadrul emisiunii “Ora satului” melodiile: “M-am jurat de mii de ori”, “Marie si Marioara”, “Tiganeasca”, “Cand o fi la moartea mea”. taraful lui Matache era format din 2 violonisti, un basist, un cobzar si-un tambalist. Succesul a fost inimaginabil, continuand sa fie invitata saptamanal la Radio Romania. Toate aceste inregistrari au fost distruse de Garda de Fier in 1940, pe motiv ca distorsionau folclorul autentic romanesc. Adevarul era altul: Maria avea multi prieteni din randul intelectualilor evrei precum harry Brauner si jurnalistul Stephen Roll (Gheorghe Dinu). Maria isi marcase drumul spre celebritate si succesul a fost cu atat mai mare cu cat ea invatase sa cante fara profesor, cantand ca femeile de la tara la sezatoare sau ca lautarii de mahala. Constantin Brailoiu a indrumat-o sa isi aleaga repertoriul “direct de la izvoare”. Pe 17 august 1938 a cantat la incheierea cursurilor de vara ale Universitatii Populare de la Valenii de Munte, prilej cu care istoricul Nicolae Iorga a numit-o “pasare maiastra”. 

In acelasi an figura ca angajata a Teatrului Alhambra condus de Nicolae Vladoianu. In aceeasi toamna a lansat “Mi-am pus busuioc in par” si “habar n-ai tu”, ambele melodii compuse de catre Ion Vasilescu. In 1939 a urcat pe scena Pavilionului Romaniei din cadrul Expozitiei Internationale de la New York impreuna cu orchestra lui Grigoras Dinicu si naistul Fanica Luca la Casa romaneasca unde l-a avut ca spectator pe fostul presedinte american Herbert Hoover , dar si a celui aflat in exercitiu, Franklin Roosvelt, dar si a lui Andre Gide, Yehudi Menuhin, George Enescu, prof. Dimitrie Gusti, Constantin Brancusi. Dupa 1940 cand Miscarea Legionara a fost cooptata la guvernare, a fost interzisa muzica de petreceri si muzica lautareasca pe terasele si-n gradinile de vara. deoarece multi patroni de localuri continuau sa puna inregistrarile ei, legionarii au demarat actiunea de distrugere a discurilor ei. Multi diplomati si oameni de afaceri “ii ingropau cabina cu flori”, printre admiratorii ei numarandu-se si americanul Ben Smith, supranumit si “regele aluminiului” care a cerut-o de nevasta, propunandu-i sa o ia cu el in America. “Era in iunie 1940 si plecarea ar fi insemnat fuga de razboi. Maria a ajuns doar pana in Italia. Acolo, lovita de amorul de tara, cum spunea ea, lasa totul balta si se intoarce in Romania”, povestea impresarul ei. Un an mai tarziu s-a maritat cu Clery Sachelarie, fost mosier si magistrat, asociat la restaurantul Wilson. Dar Sachelarie era jucator inrait la cursele cu cai si viata lor impreuna a fost tare nefericita. Gaby Michailescu zicea: “ El n-a muncit toata viata. Maria il scuza, spunea ca ii e inger pazitor, ca o adora. I-am propus sa il iau cu mine in turneu, sa ma ajute la realizarea afiselor. A refuzat. Nu fac eu d-astea, a spus dansul.”. Constantin Brancusi a povestit cum Garda de Fier lupta impotriva pornografiei, iar Maria Tanase, mare amatoare de sah, protesta impotriva miscarii legionare jucand sah goala. Dupa aproape un an, i-a fost interzisa prezenta in studiourile de inregistrare si cantecele ei scoase din play-list-urile radioului. Cu toate astea, in 1941, a fost inclusa in turneul de promovare a Romaniei in Turcia.

A cantat in revista Melody Revue de la Istanbul si a sustinut recitaluri la Rediodifuziunea din Ankara, Sulfikidar, unde guvernatorul capitalei i-a propus un angajament permanent la Radio Ankara si i-a oferit o vila pe insula Buyuk- Adaiar. Presedintele tarii, Iamet Inonu, i-a oferit un post de cercetator la Institutul Etnografic si cetatenia de onoare a Turciei, dar Maria le-a refuzat. Se pare ca Turcia era locul de intalnire a tuturor serviciilor de spionaj din lume, motiv pentru care, la intoarcerea in tara, maria tanase a devenit tinta serviciului secret al armatei germane Abwehr, care a incercat sa o recruteze, dar ea a refuzat colaborarea. In 1941, Maria s-a intors cu alt turneu in Turcia cantand in istanbul si Ankara. A fost vazuta frecvent in compania lui Alfred de Chastelain, ofiter in serciviile secrete britanice care lucrase vreme de 14 ani in Romania si unde fusese directorul companiei petroliere Unirea. Acesta parasise tara cand Romania a intrat in razboi alaturi de Germania nazista. Intre 1943 si 1946 a cantat pe scena mai multor teatre din capitala si a participat la multe turnee de mare succes in Franta, Bulagia, Iugoslavia, Ungaria si Polonia, fiind invitata inclusiv la serbarea Pomului de Craciun de la regimentul de Garda Calare unde a cantat piese folclorice si colinde. La eveniment au participat Regele Mihai I si Regina Mama Elena, Maresalul Ion Antonescu, profesorul Mihai Antonescu si alti membrii ai guvernului. A cantat in spitalele umplute la refuz de raniti de pe front impreuna cu George Enescu, George Vraca si Constantin Tanase unde a recitat cuplete la capul tinerilor tarani raniti pe frontul de lupta. A avut o relatie amoroasa cu premierul Armand Calinescu, ucis de un comando legionar. A interpetat roluri in drama tolstoiana “Cadavrul viu” avandu-l ca partener pe maestrul Ion Manolescu, profesorul ei de la Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica. A primit rolul principal feminin in “Sfinxul de la Hollywood” de Nicolae Kiritescu. Cronicile vremii mentionau: “ In teatrul nostru de dive cu atitudine, intonatii si gesturi confectionate, arta spontana a Mariei este un indreptar. cand intrupeaza personaje din repertoriul clasic , actorii casca ochii mari si exclama: “Ce-i asta, ce-nsemneaza, cum se poate?” ” A jucat rolul Jenny Spelunca din “Opera de trei parale” a lui Brecht. In decembrie 1950 s-a casatorit cu jurnalistul Clearch raul Victor Pappadopulo-Sachelarie (Clery Sachelarie), iar doi ani mai tarziu a acceptat sa profeseze la Scoala Medie de Muzica nr.1 din capitala unde le-a avut ca eleve pe Victoria darvai, Ileana Constantinescu si Natalia serbanescu la catedra de canto popular. A lansat melodiile “Dragi mi-s cantecele mele” si “Aseara vantul batea”. In decembrie 1955 i s-a decernat Premiul de Stat, iar in octombrie 1957 a primit titlul de Artista Emerita, an in care a primit rolul Ancai din coproductia romano-franceza “Ciulinii Baraganului”. In 1958 a inregistrat la Casa de Discuri Electrecord 4 cantece populare traduse si adaptate in franceza: “Doina de Dolj”, “La meladiction d’amour” (Cine iubeste si lasa), “danse montagnarde” (Uhai, bade), “Tiens, tiens, tiens et na” (Iac-asa) pe un singur disc editat in colaborare cu casa frantuzeasca “Le Chant du Monde”, disc care a fost premiat in 1965 cu “Grande Prix du Disque” (marele premiu al discului) decernat de Academia “Charles Cros” din Paris. in 1963 a cantat impreuna cu taraful Gorjului, perioada in care a descoperit ca sufera de cancer la san si ca trebuie sa se opereze de urgenta, dar a refuzat sa intrerupa turneul in care se afla, iar boala s-a extins rapid la plamani. “Isi administra seara de seara, in cabina, injectii anesteziante ca sa poata rezista durerilor ce-i imobilizau gatul” (lucrarea “Maria Tanase” – Maria Rosca). La ultimul spectacol de la Hunedoara, ea le-a spus spectatorilor din sala: “ Fratilor, eu nu mai pot. Am cancer la san si o sa mor in curand. De acum nu mai veti mai vedea”. Se apucase de fumat la 16 ani si a continuat sa fumeze toata viata. Rapusa de boala, Maria Tanase moare cateva zile mai tarziu, la nici 50 de ani, pe 22 iunie 1963, in casa natala, in prezenta tatalui si a sotului ei. Pe 22 iunie 1963, in casa natala, Maria Tanase fiind pe patul de moarte, si-a redactat testamentul care a fost incredintat lui Temistocle Popa. Ea a precizat ca nu dorea ca inmormantarea sa se transforme in “mascarada si panoram” si ca nu dorea decat sa se construiasca o fantana la drum secetos, sa fie ajutati studentii saraci si sa fie inmormantata pe un pat de flori. Slujba a fost tinuta de parintele Vasile, cel care o botezase, cununase si tot el a si inmormantat-o. Dupa decesul ei, sub perna, a fost gasita o scrisoare adresata lui Clery Sachelarie, sotul ei: :”Plec inainte sa-ti incalzesc pamantul. Culege-mi visurile pe care le-am avut langa tine si imparte-le oamenilor. iar voua, cele 49 de frunze verzi din primavara si galbene in toamna pe care mi-am plimbat anii va las cate o lacrima de emotie: Adio, frunza verde, frunza galbena, tu ma salta, tu ma leagana…”, “le doresc viata lunga si sanatate tuturor, celor pe care i-am cunoscut, chiar daca unora le-am stat greu in drum si au considerat sa ma cunoasca dupa placul lor si nu dupa caracterul si firea mea. Imbratisez pe toti si doresc sa le fie viata imbelsugata.” “Cu limba de moarte ii rog sa nu aduca nimanui la cunostinta despre moartea mea cu exceptia oficialitatilor si in orice caz inmormantarea sa fie anuntata cu o ora mai tarziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascarada. Sa nu mi se faca parastas decat la sase saptamani. sa-mi care apa cu cofa si sa se inchine cineva la cimitir in fiecare zi timp de sase saptamani”. A fost condusa pe ultimul drum de mai bine de jumatate dintre locuitorii Bucurestiului. In testamentul lasat posteritatii si-a exprimat dorinta ca fantana sa fie sapata in Fagaras, unde romanii sa se opreasca sa bea apa si sa-si aminteasca de ea, dar dorinta nu i-a fost indeplinita niciodata din lupsa fondurilor. “Pe un drum secetos, sa se scobeasca o fantana pentru drumetii insetosati. As vrea ca mama sa nu afle de moartea mea, sa i se spuna ca sunt plecata undeva pentru tratament si din cand in cand sa i se citeasca o carte postala de la mine.”  A avut un repertoriu format din aproape 400 de cantece populare din toate regiunile tarii. A performat in localurile: Neptun, café Wilson, Parcul Aro, Luxandra, Luther, Continental, Prispa-nalta si multe altele. A avut o prumoasa poveste de dragoste cu generalul englez Greer, fost sef al Misiunii Militare de la Bucuresti, dar si cu sculptorul Constantin Brancusi. Unii spun ca ar fi fost agenta Serviciului Special De Informatii (SSI) condus de catre Eugen Cristescu. Arghezi spunea despre ea: “Cine calca silaba romaneasca, stihul si cantarea, ca subtila maria Tanase? Diavolul. Nici el”, iar Eugen Barbu completa: “Nestinsa sa-i fie amintirea, sa nu plangem, asa cum a dorit, sa ne inchipuim ca a plecat undeva prin tara si, ori de cate ori o auzim, sa ne bucuram ca fapturilor asemenea ei le e dat sa traiasca vesnic…”. “Fiecare trantura are ritm, desen si culoare melodica proprie”, spunea Maria Tanase, ar George Enescu afirma: “Nu stiu de unde vine fata asta, va rog sa o lasati in pace, daca a rasarit din vreo ghinda sanatoasa, samanta va incolti si va creste. Stejarul va umbri curand toate buruienile”. Ea era de parere ca “versul mahalalelor ingemaneaza surprinzator elementul citadin cu cel rural rezultand un efect de neasteptata forta ironico-satirica”. Brancusi o indemna;”Zi-mi, Marie, cantecele noastre numai pentru mine” si se intorcea cu fata la perete, sa nu-l vada ca plange, “cand te aud as fi in stare sa daltuiesc pentru fiecare cantec de-al nostru o “pasare maiastra” “ mentiona ea in jurnalul ei “ A fost invitata de onoare, nu lautareasa. Mi-a aruncat banii, desi era plina de datorii…Nesocotitule, cum de ai luat banii omului! Sa n-am paine si nu cant la nunta” scria Gaby Michailescu, Maria dadea studentilor saraci bilete gratuite la concertele ei pe care le scria in cabina cu rujul. Colectiona vase de ceramica din toate regiunile tarii cu care isi impodobea apoi casa”. Aceasta a fost Maria Tanase, agent secret sau nu, on om haruit de Dumnezeu sa dea alinare oamenilor. sa-i invete sa se bucure si, bucurandu-se, sa traiasca.