Frida Kahlo de Rivera - istoria unui destin

Intotdeauna am admirat femeile puternice, care au stiut sa faca ceva cu viata lor. Femeile carora destinul le-a harazit sa-si puna amprenta fata lumii. Femeile care, dincolo de frumusetea lor interioara, au stiut sa gaseasca frumusetea celor din jurul lor. Femeia care a marcat destine, a schimbat istorii, a influentat vieti. Rareori femeile gasesc curajul de a face pasul in fata barbatilor. Nu de teama lor, ci din dragoste pentru ei. De aceea barbatii singuri au nascocit sintagma "in spatele fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica", ca o recunoastere, mai in gluma, mai in serios, a faptului ca succesul sinelui presupune sacrifciul altcuiva. In timp, in credinta, in afectiune, in perseverenta, in orice este nevoie! De aceea, admir femeia care gaseste si forta, dar si obraznicia, de a afirma cu tupeu: sunt la fel de importanta ca si tine! Poate nu toate reusesc, dar este mare lucru sa incerci. Din 100 de pasi, 99 dintre ei reprezinta incercarea de a reusi. E dpret ca PASUL care a ramas duce catre victorie sau esec. Dar dupa un asemenea parcurs, calatoria merita toti banii.

Ei bine, iata un exemplu de femeie care, dupa opinia mea, a facut diferenta dintre 99 si 100 de pasi! Numele ei este Frida Kahlo. Frida Kahlo de Rivera s-a nascut la data de 06.07.1907 si a trait pana la data de 13.07.1954. Botezata Magdalena Carmen Frida Kahlo y Calderón  a fost o pictorita mexicana care ocupă un loc important în  pictura universala. Opera sa, extrem de originală, se situează la confluența mai multor curente (simbolism, realism,suprarealism, expresionism), prezentând  puternice influențe ale artei indigenilor din Mexic. 

Temele sale predilecte au fost autoportretele și durerea care a însoțit-o de a lungul întregii sale vieți.  Tatăl, Carl Wilhelm Kahlo, născut în Pforzheim, Germania, artist fotograf și pictor totodată, era un emigrant care provenea dintr-o familie de evrei germano-maghiari. Kahlo si-a trait intreaga viata în Mexico City, în casa ei, cunoscuta sub numele de Casa Albastră. 

Desi s-a nascut in data de 07 iulie 1910, in certificatul ei de naştere este mentionata ziua de  06 iulie 1907. Kahlo a pretins ca anul naşterii sale  coincide cu anul începutului revoluţiei mexicane,  cu naşterea Mexicului modern. 

La vârsta de 6 ani, Frida s-a imbolnavit de  poliomielita, care i-a afectat grav dezvoltarea piciorului drept. Din cauza bolii, piciorul drept s-a atrofiat, atrăgându-i din partea colegilor de şcoală porecla “Frida, picior de lemn”. A fost o studenta eminenta, pregatindu-se pentru o carieră în medicină. 

Destinul a decis să - l întâlnească cu marele pictor cubist de origine mexicana, Diego Rivera, și care atât de mult a impresionat-o, încât se lăuda colegelor sale că o să-i facă un copil acestuia. Atunci avea doar 15 ani, iar Diego era cu 20 de ani mai mare, fiind deja un pictor consacrat. 

La vârsta de 18 ani este victima unui grav accident de tramvai, incident in care corpul ei este străpuns de braţul metalic al unui scaun, care-i fracturează coloana vertebrală. Urmează 32 de operaţii, trei întreruperi de sarcină, amputarea unui picior, corsete de ghips, tije metalice. 

Acesta este momentul in care  începe să se preocupe serios de pictură, în care a inițiat-o tatăl său si  de care a legat-o un puternică afecțiune. Mama ei îi amenajează o cameră cu plafonul acoperit de o oglindă, pentru a sparge monotonia. Pe un şevalet mic, pe care îl putea sprijini de genunchi, Frida începe să picteze. 

Pictura a ajutat-o să treacă peste suferințele fizice îndurate,  se înscrie în partidul comunist. Militeaza pentru emanciparea femeilor din Mexic,  ea insasi fiind un exemplu de femeie modernă. Are legături amoroase cu celebra fotografă Tina Modotti și cu cântăreața mexicană Chavela Vargas. În această perioadă, îl întâlnește pe celebrul pictor muralist Diego Rivera, militant de stânga și el. Diego Rivera (1886 - 1957) s-a născut la Guanajuato, Gto, a fost un comunist activ şi soţul Fridei Kahlo în perioadele 1929 - 1939 şi 1940 - 1954. 

Lucrările sale murale ample au contribuit la dezvoltarea renaşterii murale mexicane.  Intre ei se naste o pasiune mare  și în anul următor se căsătoresc. Se stabilesc în Coyacan, în Casa Azul sau “Casa albastră”, casa părintească a Fridei, în care aceasta iși va petrece restul vieții și care după moartea sa va deveni muzeu memorial. Urmează o căsătorie furtunoasă, care durează până la moartea ei, în 1954. Cuplul divorţează, se recăsătoreşte, infidelităţile  şi răzbunările se ţin lanţ. 

Din 1930 urmează o perioadă de peregrinări între Mexic și SUA, unde Rivera a primit mai multe comenzi. Încearcă să isi construiasca o familie , sa aibă copii, dar renunță după trei avorturi. In aceasta perioada, descoperă o legătură amoroasă între Diego și sora sa preferată și hotărăște să se izoleze, mutându-se pentru cateva luni într-un mic apartament, în care și ea se arunca in  mai multe legături extraconjugale. Totuși atracția dintre cei doi artiști e mai puternică și în scurt timp cuplul se reface. În casa lor ajung figuri importante ale vremii, de la André Breton la Troţki, pe care îl vor găzdui timp de doi ani şi cu care Frida are o aventură. 

În 1937 Rivera obține azil politic pentruTroțky care fusese alungat de Stalin, iar acesta va fi locui, împreună cu ei, în “casa albastră” din Coyoacán. Intre Frida si exilatul rus s-a înfiripat o legatură amororoasă, pasională, iar in 1940 Troțky este asasinat. 

Pictura ei devinde din ce in ce mai rafinata.  Sub eticheta suprarealismului, nuantata de naivitati accentuate, pictorita isi transpune in pete de culoare dramele succesive prin care a trecut. Respinge apartenenta la curentul suprarealist, chiar daca Paul Eluard si Max Ernst o incadra in elita acestui curent in trend european.

 „Nu mi-am pictat niciodata visele, am pictat propria mea realitate”afirma Frida. In 1938, Frida are prima expoziție personală la New York, urmata de alta,  in 1939, organizata de Breton,  la Paris. In capitala franceza cunoaște mulți artiști suprarealiști și apar și noi legături amoroase care dau frâu liber sexualității sale ambivalente. În 1939 divorțează de Rivera, dar după numai un an se recăsătoresc. Sănătatea i se agravează , este supusa la șapte interventii chirurgicale , durerile devin insuportabile pana cand este  imobilizată în pat, încorsetată în metal. Impotriva sfatului medicilor , Frida continua sa picteze si să militeze pentru aspirațiile sale politice. 

 

Trăiește pentru a-și vedea prima expoziție în țara natală, la vernisajul căreia a fost adusă cu ambulanța de soțul său și instalată în patul său cu baldachin.  Dupa acest eveniment, Frida a  decedat la scurt timp. Cultura mexicana şi a traditiei culturale amerindiene sunt importante în munca ei, care a fost uneori caracterizata ca arta naivă sau arta populara . 

Multe dintre lucrarile sale sunt auto-portrete, fapt explicat chiar de artista "m-am vopsit pentru că eu sunt atât de des singura şi pentru că eu sunt subiectul cel mai bine cunoscut." Ea a declarat de asemenea, "m-am născut o căţea... m-am născut un pictor". Frida apare imbrăcată în costume bărbăteşti sau în colorate fuste şi bluze tradiţional mexicane, cu sprâncene stufoase, aproape unite şi părul negru cu cărare pe mijloc, prins aproape mereu în coc. Opera Fridei Kahlo ocupă azi un loc important în pictura mexicană și mondială. Cele aproximativ 143 de tablouri care o compun se află răspândite în muzee și colecții particulare din Mexic, SUA și Europa. 

Din cele 143 de pânze pe care le-a semnat, două treimi sunt autoportrete. Autoportretele sale sunt tablouri ale durerii şi ale victoriei sale în acelaşi timp. Uneori se pictează cu corpul prins în corset şi străpuns de săgeţi, ca în “Coloana vertebrală ruptă”, alteori chipul ei devine alegoria suferinţei şi a nevoii de libertate, ca în “Cerb rănit”, inspirat de povestea Didonei din “Eneida” lui Virgiliu, în rătăcirea prin pădurea de dincolo de Styx. Impresioneaza  “Patul care zboară”, o aluzie la o naştere imginară, pictată în 1932, despre care Diego Rivera scria: “Niciodată o femeie n-a pus într-o pânză atâta angoasă şi atâta durere transpuse în imagini”. 

Durerea sa fizica este subiectul altei picturi, din 1945, “Fără speranţă”, care-o prezintă pe un pat, având în gură o pâlnie prin care curg durerile, metamorfozate în hălci de carne şi chiar un cap de mort. In salile de muzeu  pot fi admirate 65 de uleiuri, 45 de crochiuri, 11 acuarele, peste 50 de scrisori si 100 de fotografii care o prezinta pe cea mai valoroasa pictorita a acestui moment in diverse ipostaze. Kahlo nu a fost doar pictorita extrem de talentata, ci si scriitoare, amatoare de caligrafie japoneza si o femeie extrem de indragostita de sotul ei Diego Rivera.

 "Frida avea multe dimensiuni, iar aici avem un portret complet al sau", spune Cristina Kahlo, nepoata artistei . Figura ei severă, cu sprâncenele îmbinate, devine când o prinţesă Inca, când o indiană tehana, îmbrăcată cu fuste lungi şi şaluri cu franjuri, ca în “Autoportret cu maimuţă şi papagal”. Ca şi în cazul lui Van Gogh, de exemplu, ele reprezintă istoria unei vieţi. Frida Kahlo este considerată “icoana eliberării femeilor”.  

Artista  nu a fost foarte cunoscută în timpul vieţii. Opera ei cucereşte publicul abia în anii 1980, când Madonna începe să-i colecţioneze tablourile, Jean-Paul Gaultier îi dedică o colecţie inspirată din stilul “prinţesa inca”, numele ei este dat unor păpuşi şi unei mărci de tequila. 

 Cea care îl impresionase “până la lacrimi” pe Kandinski, îi entuziasmase pe Yves Tanguy şi pe Juan Miro şi căreia Picasso îi făcuse cadou o pereche de cercei din fildeş devine imaginea cel mai bine vândută din Mexic, după Fecioara din Guadalupe. În 2007,  Dolores Olmedo scoate la lumina peste 20.000 de documente , reprezentand crochiuri, cărţi adnotate, fotografii despre cuplul Diego Rivera-Frida Kahlo. Ele au fost lăsate prin testament de Rivera unei vechi iubite, Dolores Olmedo, pe care a regăsit-o după moartea Fridei şi care i-a devenit, în ultimii ani de viaţă, mecena şi confidentă.

 Tot la rugămintea lui, Dolores Olmeda a cumpărat un mare număr de lucrări în vederea organizării unui muzeu Rivera şi 25 de pânze ale Fridei Kahlo, scoase la vânzare de un colecţionar al artistei. Madona şi Salma Hayek au concurat pentru întruparea Fridei pe ecran. În 2002, Julie Taymor a regizat un film biografic dedicat artistei, intitulat "Frida", cu Salma Hayek în rolul principal, atrăgând un şi mai mare interes asupra vieţii şi operei sale. Intreaga sa creatie, pe care André Breton o compara cu “o panglică înnodată în jurul unei bombe”,  ilustreaza toate durerile si căderile ei si se reflecta in pasiunea cu care si-a trait viata în lupta cu destinul.

Trevor Morris - sunetul care te-nfioara

Nu stiu cati dintre voi sunt cinefili impatimiti. Imi plac la nebunie filmele care, dupa ce le vad, imi ocupa mintea zile intregi si as vrea ca firul lor epic sa nu se termine niciodata. De cele mai multe ori, daca filmul mi-a placut atat de mult, ma straduiesc din rasputeri sa gasesc si cartea pe care o citesc cu sufletul la gura. De cele mai multe ori, romanul bate filmul. De putine dati mi s-a intamplat ca filmul sa bata cartea.

Dar ceea ce m-a atras la aceste trei filme: "The Pillars of the Earth", "The Games of Trones"si "The Borgias" au fost liniile melodice compuse de Trevor Morris. Daca nu le stiti, va ofer acum ocazia sa le ascultati.

Romanul "The Pillars of the Earth"apartine genului istoric si a fost scris si publicat in anul 1989 de catre Ken Follett. Actiunea se plaseaza in secolul 12 , intr-o societate macinata de razboi, de lupte religioase si pentru acapararea puterii, care schimba destine si distruge familii. Construirea catedralei gotice din Kingsbridge, un oras imaginar situat in Anglia medievala, naste mai multe povesti de dragoste ale caror personaje sunt: Tom, mesterul constructor, Aliena, fiica de nobil, sadicul lord Wilhelm, Filip, staretul din Kingsbridge, Jack, sculptorul in piatra si Ellen, femeia padurilor. Desi filonul cartii este indubitabil istoric, veti descoperi frumoase povesti de dragoste, veti intra in increngatura regulilor si canoanelor bisericesti, veti descoperi intrigi politice, orgolii, ambitii. Desi impresionant ca si dimensiuni, este o lectura atat de captivanta, incat veti termina cartea inainte sa va dati seama. 

“The Pillars of Earth este o poveste despre bine si rau, tradare si intrigi, violenta si frumusete. Aceasta poveste senzuala si pasionata are ca fundal razboiul, conflictul religios si luptele pentru putere care distrug vieti si familii. In acele timpuri se ridica magnifica catedrala din Kingsbridge (o catedrala fictiva). Pe acest fundal, apar dramele umane si povestile de dragoste: Tom (Rufus Sewell), mesterul constructor al catedralei Kingsbridge, Aliena (Hayley Atwell) o femeie de rang nobil; sadicul Lord William (David Oakes); Philip (Matthew Macfayden), staretul catedralei Kingsbridge; Jack (Eddie Redmayne), sculptorul in piatra si Ellen (Natalia Worner), femeia din padure care a aruncat un blestem. ”
"The Games of Trones"

Filmul a beneficiat de participarea unor actori deosebiti: Ian McShane, Rufus Sewell and Matthew Macfadyen. Din punctul meu de vedere, trebuie vazut.

"The Pillars of the Earth"

Daca v-a placut cartea, atunci va recomand sa cititi si ” A Dangerous Fortune”  ("O avere periculoasa"), un alt roman scris de acelasi autor, la 4 ani dupa cartea mai sus mentionata. Autorul schimba directia actiunii si vorbeste despre puterea banilor si ce se intampla daca esti dispus sa faci orice pentru a-i avea. Actiunea se intinde pe parcursul a 30 de ani, in Anglia sfarsitului de secol 19, mai exact in anul 1866. Locul in care incepe actiunea  este scoala internat Windfield, unde un elev de 13 ani s-a innecat. Nu voi dezvalui mai mult

din intriga romanului , in speranta ca il veti citi.

"The Games of Trones" este o carte fascinanta al carei final il astept cu sufletul la gura. Trebuie sa recunosc faptul ca , din punctul meu de vedere, romanul da clasa filmului si nici nu ar avea cum altfel,  de vreme ce autorul George R.R.Martin a dezvoltat un fir epic foarte complicat care urmareste simultan povestile mai multor regate, al caror destin se intretaie. Ele sunt macinate de intrigi, parjolite de iubiri, cotropite de razboaie, populate de personaje fantastice sau de personaje innobilate cu puteri supraomenesti. Toate acestea se intampla in epoca medievala, unde realul se impleteste cu fantasticul intr-un mod desavarsit.

Fiecare capitol se concentrează asupra unui personaj, prin intermediul căruia autorul relatează actiunea. capitolele poarta numele personajului prin prisma caruia este relatată actiunea si se repozitioneaza in intriga celorlalte personaje. Cele opt personaje si prologul prin ochii carora se tese urzeala sunt:

1. Prolog: Will, un om al Rondului de Noapte.

2. Lordul Eddard Stark, Paznic al Nordului si Lord de Winterfell, Mana Regelui.

3. Lady Catelyn Stark, din Casa Tully, sotia lui Eddard Stark, mama Sansei, A Aryei si a lui Bran, .

4. Sansa Stark, fiica mare a lui Eddard si Catelyn Stark.

5. Arya Stark, fiica  mica a lui Eddard si Catelyn Stark.

6. Bran Stark, fiul mijlociu al lui Eddard si Catelyn Stark.

7. Jon Snow, bastardul lui Eddard Stark.

8. Tyrion Lannister, piticul, fratele reginei Cersei si fiul lordului Tywin Lannister.

9. Printesa Daenerys Targaryen, printesa Pietrei Dragonului si mostenitoarea tronului Targaryen dupa moartea fratele ei, Viserys Targaryen.

Cred ca numai la un singur film am stat cu sufletul la gura incat sa uit sa mai respir: "Lord of the Rings". Ei bine, ca si in cazul romanului amintit,  nu va asteptati sa cititi un singur volum. Daca v-ati decis sa cititi romanul, plecati de-acasa cu geamantanul! Cu rotile, pentru ca aveti ce cara! Si de citit: sunt mii de pagini, iar autorul mai are de scris inca 2 volume. Sunt cititori fideli carora le este teama ca autorul sa nu moara inainte sa termine romanul. Geniul nu tine seama de varsta, dar si reciproca este perfect valabila. Sa-i dea Dumnezeu viata lunga si inspiratie pe masura.

Daca aveti rabdare sa asteptati ca episoadele sa fie difuzate, actorii care joaca in acest serial merita toata atentia: Lena Headey, Peter Dinklage and Maisie Williams. Si de-ar fi doar ei, dar, Doamne, lista este atat de lunga!

Faimoasa "familie Borgia" este sinonima cu lacomia, nepotismul si coruptia, trasaturi atat de caracteristice Italiei renascentiste. Rodrigo Borgia, cunoscut in istorie ca Papa Alexander VI, este personajul in jurul caruia se construieste actiunea si cel in jurul caruia se formeaza dinastia Borgia. Doi dintre copiii sai isi doresc faima si putere:fiica sa,  Lucrezia Borgia, al carei sot este ucis de catre unul dintre fratii sai, si Cesare, personajul care l-a inspirat pe Niccolo Machiavelli' atunci cand a scris " The Prince".

Actiunea se construieste in jurul luptelor pentru putere, pentru pamant, pentru titluri, dar se insinueaza si in culisele apartamentelor unde se consuma drame, pasiuni, uneltiri si crime. Daca ar fi sa sintetizez in cateva cuvinte filmul, as spune ca se urmareste nasterea unei dinastii, a familiei Borgia, ale carei radacini se trag din indepartata Spanie, dar care nu se va da in laturi de la nimic pentru a ocupa cea mai inalta pozitie in Italia renascentista. Cartea este scrisa de Christopher Hibbert si, din pacate, nu a fost tradusa in limba romana.

"Familia Borgia"este un film istoric, realizat cu multa gratie si cu respect atat pentru istorie, cat si pentru personaje. Actorii Jeremy Irons, François Arnaud and Holliday Grainger sunt cei care dau viata acestor personaje pline de charm si personalitate.

"The Borgias"

Acestea sunt filmele pe care eu vi le recomand sa le vedeti in acest weekend prelungit. M-as bucura sa imi spuneti si daca v-au placut. Melodiile lor sunt deosebite, motiv pentru care va doresc sa le ascultati in tihna si sa va bucurati.

Santiago Calatrava - ingineria moderna in arhitectura contemporana

Evident ca sunt multe lucruri minunate pe lumea asta pe care necunoscatorii nu pot sa le vada. Trebuie ca cineva sa iti spuna o poveste care sa te atraga sau cineva initiat deja in domeniu, sa te traga dupa sine, obligandu-te sa fii martorul experientelor sale. Asa mi s-a intamplat mie cu Santiago Calatrava Valls sau Santiago Calatrava, cand, ajunsa in Spania, fiica mea a introdus pe lista obiectivelor obligatoriu de vizitat si cele doua proiecte ale acestui arhitect.  

Santiago Calatrava

Calatrava s-a nascut in 1951 in localitatea Benimamet, provincia Valencia dinSpania. El este un artist complet, care se defineste prin calitatile sale dearhitect, sculptor și inginer apreciat, recunoscut și premiat pe plan internațional. El continua sa perfectioneze mostenirea lasata de predecesorii sai Antonio Gaudisi Felix Candela, ducand stilul ingineriei moderne la o forma superioara de expresie. La începutul carierei, Calatrava a debutat cu proiecte axate pe poduri și stații feroviare.

Gare do Oriente, Lisabona

lHS station Reggio Emilia

Liege Guillemins TGV station

Multe din podurile sale par a fi inspirate din forma velelor. Ele se afirma indraznet in spatii deschise, care le pun in valoare formele fluide si albul imaculat. Proiectele sale pot fi admirate in intreaga lume, dar eu nu voi povesti decat despre acele proiecte care mie mi-au placut.

Podul din Ierusalim

Podul din Ierusalim este  un pod arcuit în plan orizontal, a carui greutate este susţinuta de cabluri verticale care se strang in buchet intr- un singur pilon înclinat. Daca ne gandim ca acest pot a fost proiectat sa fie ridicat in Tara Sfanta, probabil ca acesta reprezinta simbolul harfei regelui David. Podul este vizibil din orice punct al oraşului, dar frumusetea sa desavarsita este pusa in valoare noaptea. Este unul din locurile unde mi-ar placea sa ajung odata.
Alte imagini cu podurile lui Calatrava

Podul (puente) Alamillo din orasul  Sevilla,  Spania, a fost proiectat special pentru Expoziţia Mondială din 1992. Ca si in primul exemplu prezentat, intreaga structura este sustinuta de un singur pilon de care sunt legate 13 cabluri. Podul face legatura orasului cu insula La Cartuja. Desi iniţial proiectul prevedea construcţia a două poduri simetrice, in final nu s-a realizat decat unul.

 

 

Ponte Reggio Emilia

Podul Pacii -peste raul Bow, Calgary Canada
Olimpic Agora din Atena, Grecia

Calatrava, din punctul meu de vedere, este un vizionar, deoarece el nu construieste cladiri  frumoase, ci reorganizeaza planul urbanistic in care acestea sunt ridicate. El este atent la detaliile rezultate din urbanismul zonal, la mediul inconjurator, la modul in care lumina pune in valoare edificiul, la maniera in care deschiderea orizontului da note estetice in plus proiectului sau. Arhitectura sa creeaza legaturi intre spatii.  Cladirile sale se ridica, in general, in spatii deschise, in care  luminia este atent valorificata.

Turning Torso

Unii afirma faptul ca cea mai cunoscuta lucrare a sa este Turning Torso din Suedia, un turn inalt de 54 de etaje cu o forma spiralata.

Muzeul de Arta

Pavilionul

Altii sunt de parere ca proectul care a uimit lumea este Muzeul de Arta din Milwaukee, Wisconsin, din SUA. Cladirea cu pavilionul  innaripat taie deopotriva atat respitatia privitorului, dar si nepasarea cerului. Muzeul de Arta din Milwaukee, asezata pe un ponton plutitor, lasa impresia unei imense pasari surprinsa in momentul in care isi ridica aripile pentru zbor. Cel mai animat loc al acestei minunate constructii este Pavilionul Quadrat, prevazut cu un parasolar in forma de aripi mobile, cu o inaltime de pana la 66 metri, dar care, in functie de conditiile meteorolgice de afara, se inalta la cer sau se restrang, pentru ca, pe timpul noptii, sa dispara cu totul. Pavilionul Quadracci Paviluin a fost prima sa clădire importantă realizată în America.

City of Arts and Science

Al doilea mare proiect al sau este City of Arts and Science Valencia, proiectat sub forma unui imens ochi deschis catre lume. Orasul Artelor si Stiintelor din Valencia. Orasul se intinde pe o suprafata de aproape 100.000 de metri patrati si este format din  trei mari cladiri, Opera, Muzeul Stiintelor si un Planetariu semisferic.

Obeliscul din Madrid

Singurele lucrari pe care le-am putut eu admira au fost doar doua: obeliscul din Madrid , pozitionat intre două turnuri înalte şi înclinate, si Montjuďc Telecommunications Tower . Obeliscul este executat din oțel și bronz, cu înălțimea de 120 m, si este amplasat în Plaza de Castilla, între turnurile "Puerta Europa". Calatrava a recunoscut faptul ca a fost inspirat de lucrarea Coloana Infinitului a sculptorului român Constantin Brâncuși atunci cand a lucrat la proiect. Piata este imensa, spatiile deschise ofera o privire de ansamblu incradibila a celor doua turnuri care stau sa se darame, in mijlocul carora aceasta coloana de bronz tipa victorioasa catre cer faptul in arhitectura a invins gravitatia pamantului inca o data.

In Barcelona, am putut admira , de asemenea, elegantul Montjuďc Telecommunications Tower, care a fost construit în 1991, în preajma pregătirilor pentru Jocurile Olimpice din1992, foarte aproape de Stadionul Olimpic. Trebuie mentionat faptul ca Montjuïc este un deal pe care sunt amplasate multe obiective turistice: istorice, culturale, sportive si arhitecturale. Astazi nu voi face referire decat la cele arhitecturale. Calatrava a ridicat aici un turn de televiziune in chiar inima centrului olimpic. Turnul trebuia sa asigure transmiterea jocurilor pe toata durata competitiilor.  Particularitatea acestei constructii este data de forma circulara a platformei , amplasata in varful unui pilon, care trebuia sa asigure dispersia undelor. Inalt de 130 de metru, turnul intampina vizitatorii la intrarea in parcul olimpic, dar poate fi admirat si de la mare departare. Daca ajungeti in acest oras de-a dreptul minunat, puteti lua Funicularul de Montjuďc ori linia 1 de  Metro pana la statia Espanya. 

World Trade Center Transportation Hub

Ceea ce ar trebui mentionat inainte de final este faptul ca , desi toate proiectele sale sunt inedite, nu toate au fost si realizate. Dupa atentatul din 11 septembrie, pe spatiul ramas gol dupa caderea celor doua turnuri gemene, proiectul lui Calatrava a fost acceptat pentru crearea World Trade Center Transportation Hub din Ground Zero , New York City. Arhitectul inca mai are multe si de spus, si de aratat. Eu, una,  stau cu ochii deschisi si astept.