Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

duminică, 24 noiembrie 2013

Jurnal de taina cu o prietena


Stateam cu ochii in ceasca incercand sa imi mentin expresia fetei neschimbata. Aproape ca ma chircisem in scaunul capitonat cu piele neagra si mi-as fi dorit sa ma ridic sa plec si sa o las acolo, trista, cu lacrimile in ochi, cu umerii lasati si mainile care se strangeau intr-o inclestare aproape dureroasa privirii. Toata suferinta ei imi luase cu asalt sufletul si ma durea. Incercam sa formulez cateva fraze de consolare, dar sa le ia naiba! Nici un cuvant nu se rostogolea afara din gura si pentru o secunda m-am gandit: ei na, am vazut-o si p-asta! Am ramas fara cuvinte! Tinem intr-o lejeritate aproape inconstienta lingurita cu care amestecam cafeaua in ceasca incercand  sa gasesc cuvinte potrivite urechilor ei flamande de compasiune. O scapasem din mana de doua ori si o parte din cafea se scursese pe servetelul care se colorase in tonuri pamantii. Ce-as fi putut sa ii spun? Este un cliseu: inca un barbat care isi lasase nevasta incercand sa isi testeze succesul la tinerele ce i-ar fi putut lejer fi fiice. Fata ei, umflata de plans, parca imbatranise subit. Tenul ei frumos devenise palid ca o coala, iar cearcanele se intinsesera pe jumatate de obraji. „Si-acum? Iti dai seama, la varsta asta?” Care varsta? urlam in mine! Esti proasta? Uita-te la tine, femeie, esti desteapta, frumoasa, iti castigi cinstit locul pe pamant si printre oameni! Esti stimata, apreciata, castigi bani de n-ai ce face cu ei, alergi ca nebuna intre 10 spitale, te curteaza o multime de barbati, iar tu habar n-ai, ca esti prea ocupata! Dar iarasi am tacut, ce stiam eu? Cum sa poti intelege suferinta unui om doar printr-un exercitiu de imaginatie? El niciodata nu fusese un barbat frumos, dar castiga bine, traia cum vroia pentru ca nimeni nu il controla. Ea, mai mica decat el cu 8 ani, o fire independenta, frumoasa, geloasa, nebuna, alerga toata ziua ca un cal de cursa lunga sa isi construiasca o cariera de succes. O facuse, dar pe el il lasase in urma intre doua garzi si cele 10 spitale si, culmea, nici macar nu isi daduse seama cand il pierduse pe drum. Si cum bifa succes dupa succes, nu avusese vreme sa faca nici macar un copil. Cu vreo jumatate de an in urma il prinsese cu alta, tot cu vreo 28 de ani mai tanara ca el. Isi luase soacra de mana si o fugarisera amandoua pe amanta prin jumatate de oras pana in fata usii apartamentului in care asta locuia. Al ei era deja inauntru, dar ea habar n-avea! Batuse cu pumnii si picioarele in usa, tipase: „Curvo, iesi afara! Mi-ai luat barbatul!”, iar cand ea obosise, o luase de la capat, culmea, mama lui! S-au strans vecinii ca la urs. Cand au obosit de urlat si facut circ, au plecat amandoua, iar el a ramas inauntru tacand malc. Dupa o vreme s-a plictisit si s-a intors acasa. Noi am aflat despre toata umilinta prin care trecuse de la el: se lauda cum se batusera pe el femeile din viata lui! Si ne-am crucit, nu ne-a venit sa credem ca ea s-ar fi putut cobori pana acolo incat sa se faca de ras! Cu toate astea, toti am strans cercul in jurul ei, blamandu-l pe el. Intr-o seara s-a intors obosita acasa. A bagat cheia in usa, si-a scos pantofii cu toc din picioare, a agatat poseta in cuier si s-a trantit obosita in fotoliu. Fusese de garda cu o seara inainte, iar acum tocmai ce venise de la cabinet, mai devreme cu vreo ora, si se gandea ca trebuie sa intre in bucatarie sa se apuce de gatit cina. L-a strigat si pret de cateva secunde nu i-a raspuns nimeni, desi o dara de lumina iesea din dormitor. L-a strigat din nou, iar dupa alte cateva secunde chipul lui s-a ivit de dupa usa. ”Ai venit mai devreme. Imi doresc si eu o singura data sa nu vii mai devreme, iar atunci imi faci in ciuda!” A intors privirea spre el in vreme ce isi deschidea fermoarul de la  fusta: „De ce?” „Ca sa nu faci o scena!” I-a zis el. „O scena? Pentru ce?” „Pentru ca plec. Te las!” si a scos doua geamantane pe usa dormitorului carandu-le pana in hol. Si-a luat haina din cuier, s-a incaltat, a deschis usa si dus a fost. S-a uitat dupa el si i-a venit sa rada. Si a ras la inceput ca si cand ar fi auzit cea mai buna gluma, apoi lacrimile au inceput sa se rostogoleasca pe obraji si a plans in tacere pret de vreo doua ore. Era deja noapte si ramasese cu picioarele cumva prizoniere fustei stramte care se incapatana sa stea agatata inca de ele. Si-a scos-o incet, acum avea tot timpul din lume! El plecase demult. S-a ghemuit la loc in fotoliu si a ramas asa suspendata in intuneric pana a doua zi de dimineata! „Iti dai seama? Si-asta e cu 30 de ani mai mica decat el. S-a-ncurcat cu ea la serviciu si i-a trantit repede un copil, e gravida”.  Cum sa ii spun ca stiam? Stiam toti, colegi, cunostinte, prieteni, pana ce si dusmanii stiau! Chiar ne intrebam daca nu cumva avea si ea pe cineva de nu vedea evidenta, daca nu cumva nu-i mai pasa de casnicia asta cu un barbat pe care nu te puteai baza deloc si care nu o respectase si apreciase niciodata. De cand ii cunoscusem, toti prietenii ne intrebam ce dracu gasise la el de se maritase cu namila asta mare, urata, grasa, care isi toca banii in pariuri sportive, care avea o gura atat de sloboda incat ii era imposibil sa tina un secret. Al meu il dojenise intr-o zi, incercase sa ii bage mintile in cap si sfarsise cu un ranjet ironic in fata: Ce stii tu? E tanara, asta "te face" toata noaptea! Umbla deja cu tensiometrul dupa el pentru ca avea probleme cu inima din pricina greutatii, iar tineretea isi cerea prinosul! (...) De-atunci au trecut vreo sase luni. Ieri, zgribulita de frig si umezeala, cu geanta agatata pe umar, suspendata de umbrela pe care ma chinuiam sa o tin intr-o mana si punga doldora de cumparaturi in alta, chiar in momentul in care intram in librarie, de cine ma lovesc? De ea! : „Hei, ce faci? Iar arunci banii pe carti?” m-a intrebat razand. Ma uit la fata ei frumoasa, care isi capatase siguranta, culorile ii revenisera in obraji. Era atent machiata, slabise putin si talia ei devenise si mai supla, iar tocurile inalte ii lungeau picioarele pana in gat. Cum zicea al ei? Are cracii cat copacii. Am zambit in sinea mea, pentru ca remarca lui de atunci viza o alta duduita, dar acum i se potrivea intocmai nevestei pe care o lasase pentru alta mai urata si mai proasta, dar incontestabil mai tanara. Avea ea 46 de ani, dar era inca o femeie foarte frumoasa pe care multi barbati si-ar dori-o in viata lor. „Ce faci? Arati tare bine!N-ai mai raspuns la telefoane. Cum esti?” Si-a aruncat capul pe spate si buclele rasfirate pe umerii frumosi s-au incolonat in siruri roscate si carliontate aliniate pe spate. Ochii mari si verzi s-au infipt in ochii mei, iar buzele rosii s-au deschis intr-un zambet larg aratand sirurile de dinti albi perlati. „Sunt bine! Uneori trebuie sa ti se intample ceva greu de suportat ca sa inveti sa fii fericit.” M-am uitat la ea si am inteles de unde venea frumusetea aia care ii lumina toata fiinta. Se indragostise. Era fericita, iar eu habar nu aveam cum arata ea atunci cand era fericita. N-o vazusem niciodata pana acum fericita! „ Am sa iti spun un secret: abia acum am realizat cine sunt, cum sunt si ce pot! Si inca pot foarte multe. Ai sa vezi!” M-a pupat pe obraz si a plecat strigandu-mi peste umar razand: „Ma grabesc, ma intalnesc cu un barbat charmant! Poate o sa ma si marit. Dupa ce se termina divortul! Te sun si povestim. Acum pot sa vorbesc la trecut despre asta.” Am ramas in cadrul usii, m-am uitat dupa ea adulmecandu-i parfumul care ramasese in urma ei ca o adiere. Iata viata cum se mai razbuna! Si pret de o secunda mi-am amintit povestea altei prietene. O mare figura, o femeie extraordinara care si-a batut amanta cu propriile sale arme. Dar asta este alta poveste! O lasam pe data viitoare!

3 comentarii:

  1. O poveste ca de la femeie la femeie. In povestea ta e un adevar important si banal: toti avem nevoie de dragoste indiferent ce varsta are, indiferent cum arata, indiferent cat de inteligenta este, indiferent la ce varsta. Sunt cupluri care raman o viata impreuna nu numai fiindca se iubesc, ci pentru ca isi asuma familia cu responsabilitate. Familia este o insitutie cu raspundere pe care numai oamenii seriosi o pot tine in functiune si pe profit. La cei mai multi, intra in faliment, chiar si de mai multe ori intr-o viata. Semneaza o femeie care a falimentat de doua ori. Jeni Mateescu

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie stii ce mi se pare culmea ironiei? Ca dragostea te poate face uneori frumos si atunci cand nu esti (fara sa vreau mi-am amintit acum de povestea lui Emil Zola care (pe la 55 de ani avea vreo 110 kg si cand se uita el insusi in oglinda si se crucea cat este de respingator) s-a indragostit de lenjereasa nevesti-si care avea 20 de ani! Si era asa de indragostit ca a slabit pana la vreo 75 de kg si arata mai bine ca niciodata! I-a facu si doi copii si au imbatranit impreuna). Dar in cazul asta, frumoasei mele prietene nici prin cap nu-i trecuse vreodata sa isi lase barbatul! Iar el a nimerit cum nu se poate mai bine! :) Dar a meritat-o cu varf si indesat! Pana ce si al meu recunoaste ca si daca i-ar fi dorit-o ea nu i-ar fi iesit asa de bine! :) :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce poveste faina. Tot noi suntem mai tari decat toti marlanii care ne trec prin viata.

    RăspundețiȘtergere

Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.