Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

joi, 14 noiembrie 2013

Are you happy?




Mama ei de viata! Imputita si nedreapta! Ieri imi spunea o prietena, care doar s-a intors din India unde a facut o cura de Ayurveda, ca a invatat niste lucruri de o profunzime greu de descris in cuvinte.
Nu mi-a povestit de templele indiene, de Gange, de Tantra, Yoga , de Siddharta, de Tagore sau Mahatma Gandhi.
 
 
Mi-a povestit despre impresii, ganduri, simturi, cuvinte, gesturi, amurguri spalate in apele marii, de mirosul de peste si precupetele care faceau o larma haotica intr-o liniste care iti facea tandari tacerea.
 
Despre gunoiul stivuit in straturi depuse in timp si cimentate de expunerea la temperaturi de 40 de grade, care era despartit de un drum saracacios de vilele elegante in care oamenii cu bani traiesc prin comparatii cu populatia saraca financiar, dar resemnata intr-o filosofie a acceptarii, a credintei intr-o ordine mai prsus de ce-i omenesc. Imi povestea cum angajatii complexului care se ocupau de turistii europeni veniti sa incerce aceasta experienta de re-echilibrare a spiritului cu trupul  te provocau prin fraze simple sa te repozitionezi fata de tine, fata de ceilalti, sa iti reformulezi prioritatile, sa inveti sa accepti, sa inveti sa mergi mai departe chiar si atunci cand nu mai poti nici sa mori.
 
 
Sa intelegi ca in viata esti condus de cand te nasti pana cand mori, ca altii decid in locul tau si doar cei care trec prin viata cu ochii inchisi au speranta ca isi decid singuri soarta. Ca altii iti influenteaza destinul chiar si atunci cand negi evidenta:  parintii, partenerii de viata, iar mai apoi copiii. Altii decid pentru tine cu acordul tau tacit acceptand intr-un mod fatidic ceea ce iti repugna sau doar te revolta. Toti vor o parte din viata ta, fiecare vrea in timp sa iti traiasca viata luand deciziile in locul tau. Daca ti se pare normal ca atunci cand esti copil sa hotarasca parintii in locul tau, cand cresti, cei din urma ta incearca sa traiasca in locul tau si ajung sa decida tot in locul tau, simplu, printr-o manipulare sentimentala acceptata constient sau mai putin constient. La fel cum, ajuns la batranete, vei fi obligat sa accepti deciziile copiilor tai si sa te simti stingher intr-o viata in care nu iti gasesti rostul. Iar cei care au sansa sau nesansa de a fi stapani pe destinul lor, ajung sa isi fie siesi frane in viata de zi cu zi. Indienii nu cultiva nici o forma de revolta, sunt educati de mici sa invete sa se ridice deasupra lucrurilor pe care nu le pot schimba, invatand sa le accepte.
Imi explica mirata inca si amuzata cum cu doua saptamani inainte sa se urce in avionul spre India alergase ca nebuna la Paris, Londra, Milano si New York, ca se mutase intr-un apartament nou, contractase noile colectii de iarna si isi gasise ragazul si sa caute biletele pentru India: era surpriza ei pentru barbatul cu care sarbatorea 25 de ani de casnicie! Cand a ajuns acolo, diferenta de fus orar, oboseala acumulata, toate la un loc au explodat intr-o migrena acuta. A primit un ceai aromat si un masaj in timpul caruia aproape ca a adormit. Cand a deschis ochii, a lovit-o intre ochi o intrebare pe care nu si-o mai pusese de atata amar de vreme incat uitase cand fusese ultima oara: Are you happy? La aceasta intrebare avea sa se chinuiasca sa raspunda in fiecare dimineata timp de doua saptamani. Asa isi salutau indienii din complex  europenii veniti de la marginea unui continent la capatul altuia sa se regaseasca pe sine.
Si ca sa imi dovedeasca faptul ca nu minte, mi-a aruncat-o brutal in fata: Dar tu ce faci, esti fericita? Am avut pornirea sa ii raspund direct: du-te-n ma-ta! Cum sa fiu fericita cand cretinii astia maresc iar taxele? Cand ma chinuiesc sa gasesc de lucru in tot ceea ce m-a invatat scoala, viata, prietenii, dusmanii laolalta? Cand ma trezesc in fiecare dimineata gandindu-ma de unde dracul sa mai scot un client credibil, bun platnic, care sa nu ma-ntrebe care e cel mai ieftin pret, ci care e cel mai performant canal de promovare? Ca toti, dar absolut toti vor cate ceva: unii sa se vaite si eu sa ascult, altii sa imi vanda ceva cand eu nu vreau sa cumpar, cand unuia i se pare ca i-a fatat mintea afacerea secolului, dar nu o implementeaza el incercand sa se imbogateasca singur, ci imi cade mie in cap si incearca sa mi-o vanda! Daca sunt fericita???? zbier in sinea mea! Cand sa fiu fericita? De cand ma scol si pana ma culc alerg ca idioata cu limba scoasa ca sa fiu sigura ca maine ne va fi bine. De poimaine ma ocup maine, mai am ragaz 24 de ore! Auzi la ea ce tupeu are: daca sunt fericita! Evident ca eu nu am fost plecata niciunde. Nu am cum sa am nici profunzimea gandurilor asezate cuminti in cuvinte si ordonate in fraze molcome si melancolice. N-ai cum sa vorbesti despre spirit intr-o euforie sublima decat daca ori esti prost, ori ti-a pus Dumnezeu mana in cap. Dar pot vorbi cu furie de o lume nebuna care ma revolta secunda cu secunda! Daca sunt fericita? HABAR N-AM! Nu am timp sa ma gandesc la prostii de genul asta! Doar traiesc in Romania!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.